Monument istoric de arhitectură, secolul XVIII. Scurt istoric
Biserica, având hramul „Sfânta Treime”, a fost construită de iezuiți între anii 1717-1720, în stil baroc, și a fost deținută de aceștia până la desființarea ordinului (1773), când a devenit biserică parohială. Ordinul Iezuit este menționat ca fiind prezent la Baia Mare în anul 1674, în contextul Contrareformei, părăsind ulterior orașul și revenind după „războiul curuților” (1703-1711), încheiat cu pacea de la Satu Mare.
În contextul revenirii lor, Iezuiții au beneficiat de importanta sumă de 50.000 de forinţi de aur, primită ca donaţie în anul 1696 de la episcopul de Nitra, Mattyasovszky László (1641-1705), pentru construirea unei biserici şi pentru ridicarea unei clădiri în care vor funcţiona mănăstirea şi şcoala cu statut de liceu. Astfel, între anii 1717–1720 a fost finalizată construcţia noii bisericii baroce, cu hramul „Sfânta Treime”, ridicate în parte peste ruinele bisericii „Sfântul Martin”.
Arhitectură barocă și posibila semnătură a lui Christoph Tausch
Impozantul spațiu interior, dar și fațada cu două turnuri se aseamănă cu biserica iezuită din Cluj (azi, biserica piaristă de pe str. Universității), pe baza acestei corespondențe presupunându-se că și biserica din Baia Mare ar fi opera arhitectului Christoph Tausch. Ipoteza nu este încă susținută documentar.
Elemente artistice și sculpturale excepționale
Privită din faţă (faţada de intrare), construcția impresionează prin grandoarea și prin supleţea sa. Intrarea în biserică se face printr-un impozant portal ieşit în afara planului de bază. Atât registrul central al faţadei, cât și cele laterale sunt împărţite la rândul lor, pe orizontală în trei registre, puternic articulate prin cornişe, ferestre și nişe la înălţime medie. În nișele laterale ale fațadei principale se găsesc statuile în mărime naturală, cioplite în lemn, ale sfinților iezuiți Ignațiu de Loyola și Alois Gonzaga, iar în nișa centrală, statuia „Sfântului Iosif cu pruncul Isus în brațe”. Turnurile au coifuri tipic baroce, învelite cu tablă zincată, iar pe vârful frontonului fațadei se vede însemnul iezuiților, literele IHS într-o coroană cu raze.
Interiorul: capele, picturi și o orgă monumentală
În interiorul bisericii, sub tribunele laterale, se află câte trei capele pe fiecare latură, care se deschid cu arcade semicirculare spre navă. Tabloul în ulei al altarului principal reprezintă „Sfânta Treime” și este opera pictorului József Mezey (1823-1882), tot el realizând picturile celor șase capele, fiind reprezentați: Sfântul Ștefan, Fecioara Maria, Ioan de Nepomuk, Sfântul Iosif, Golgota, Ignațiu de Loyola. Orga cu trei manuale (claviaturi), 40 de registre și 2480 de tuburi a fost construită în anul 1939 și restaurată în 1998, fiind una dintre cele mai mari din țară.
Autori text: Viorel RUSU, Lucia POP
Fotografii: Minerva LUCA, Zamfir ȘOMCUTEAN
Sursa documentară: Viorel Rusu, Lucia Pop, „Clădiri, edificii, monumente și statui cu poveste. O altfel de istorie a orașului Baia Mare”, Seria „Muzeul Viu” nr. 8, Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș, Ediția a II-a revăzută, Baia Mare, 2024
Citește și despre biserica – azil din Baia Mare.
Articolul O altfel de istorie a orașului Baia Mare: Biserica romano-catolică „Sfânta Treime”, capodoperă barocă ridicată de iezuiți apare prima dată în ZiarMaramures.
Citeste mai mult