Monument istoric, secolul XIV
Din impunătorul edificiu al Bisericii gotice „Sfântul Ştefan” a rezistat vicisitudinilor de tot felul, până astăzi, turnul-clopotniţă, respectiv, Turnul Sfântul Ştefan. Numele de „Sfântul Ştefan” vine de la primul rege al Ungariei, Ştefan I (1000-1038), canonizat ca sfânt al Bisericii Catolice în anul 1083.
Arhitectura
Zidurile turnului cu plan pătrat sunt mai groase decât ale bisericii și ies în fața zidurilor acesteia atât spre vest, cât și spre sud. Latura sudică și cea vestică erau libere, celelalte două fețe se găseau în interiorul edificiului. Înălțimea turnului este de 51,8 m, iar grosimea pereților variază între 2,1/2,3 m.
În urma dezvelirii fundației la turn s-a constatat că este din piatră cu liant pe bază de var și are o adâncime de 4.00 m, faţă de cota terenului. Observațiile făcute asupra fundațiilor confirmă presupunerea istoricilor de artă că turnul a fost construit în prima fază a bisericii, iar în fazele ulterioare a fost înălțat și reparat de mai multe ori.
Intrarea dinspre sud şi scările în spirală, făcute tot din piatră, conduc spre etajele superioare, care adăpostesc clopotele şi orologiul, ajungându-se, în final, la foişorul cu arcade. Elemente arhitecturale din vechea biserică gotică sunt vizibile pe latura de vest şi nord-vest. Peretele dinspre vest cuprinde şi un frumos detaliu de arhitectură medievală, respectiv fereastra rotundă (rozasă/rozetă) dar şi o casetă cu reprezentări în basorelief din vechiul sigiliu al oraşului.
Dreptul la paloș
Pe latura de sud se află încastrată o altă casetă, ce reprezintă în relief o figură în armură, cu paloş şi buzdugan în mâini, simbolizând dreptul de paloș (ius gladii), acordat orașului în anul 1484 de către regele Matia Corvin. Pe lângă destinaţia sa, de clopotniţă pentru impunătoarea biserică gotică, Turnul „Sfântul Ştefan”, sau „turnul mare”, a fost de-a lungul timpului şi un loc ideal pentru observarea atentă a oraşului şi a împrejurimilor acestuia, mai ales după adăugarea foişorului, în anul 1770.
Orologiile
Din primele decenii ale secolului al XVII-lea, utilitatea turnului a fost amplificată prin montarea primului orologiu mecanic (un ceas cu Lună), în anul 1628, de către un maistru lăcătuş originar din oraşul Eperjes (Presov-Slovacia), în schimbul sumei de 500 de forinţi.
Vechiul orologiu era acţionat de mari greutăţi de piatră, singurele mărturii păstrate astăzi în colecţiile muzeului şi prezentate publicului vizitator. În contextul etapelor următoare de extindere şi modernizare, etape reflectate şi în structura turnului, acesta a devenit încet un simbol al oraşului, importanţa sa pentru comunitatea băimăreană fiind în continuă creştere.
Un nou orologiu a fost montat în turn, la sfârşitul secolului al XIX-lea. Pe angrenajul roţilor dinţate care acţionează mecanismul este inscripţionat numele meşterului ceasornicar, DADAÝ JÓZSEF şi atelierul de orologerie din Oradea, unde a fost confecţionat, în anul 1895. În perioada 1996-1998, mecanismul dezafectat a fost recuperat din turn de către specialiştii Muzeului de Istorie, supus procedurilor de restaurare-conservare şi expus publicului vizitator.
Incendiile
Turnul „Sfântul Ştefan” a suferit în timp mai multe distrugeri (1567, 1647, 1769, 1869), cel mai adesea provocate de incendii, unele dintre acestea de mari proporţii, dar a fost reabilitat de fiecare dată. Acoperişul turnului a suferit modificări mai importante după incendiul din 1769, când este refăcut coiful în stil baroc (bulb de ceapă) şi în perioada lucrărilor de reabilitare din anii 1898-1899, când primeşte forma de astăzi.
Modificări și reparații
În anul 1907, încăperea de la parter, latura nordică, a fost transformată într-o mică capelă (devenită ulterior lapidarium), spaţiu ce adăpostea fragmente de piatră din vechea biserică gotică.
În anii 1961-1962 s-au făcut lucrări de reparaţii şi de consolidare a construcţiei de către Sfatul Popular al oraşului Baia Mare. Cu această ocazie s-a aşezat o placă comemorativă cu următorul text: „Acest monument istoric, denumit Turnul Ştefan, datează din 1347, când era în construcţie. Lucrările au fost terminate abia în sec. al XV-lea, din veniturile populaţiei oraşului. În anul 1769, în urma unor descărcări electrice, turnul a ars, refăcându-se în anul 1770. Din nou arde în 1869 și se reface între ani 1898-1899. Ultima restaurare s-a făcut de către Sfatul Popular al Oraşului Baia Mare, în anii 1961-1962”.
O lungă perioadă de timp, Turnul „Sfântul Ştefan” a fost în administrarea Muzeului Judeţean Maramureş, care asigura şi serviciile de ghidaj pentru grupurile de turişti. Intrarea obiectivului în administrarea Municipiului Baia Mare a grăbit schimbarea configuraţiei din imediata apropiere a turnului, în directă corelare cu cerinţele şi standardele europene cu privire la valorizarea monumentelor istorice de arhitectură.
Autori text: Viorel RUSU, Lucia POP
Sursa documentară: Viorel Rusu, Lucia Pop, „Clădiri, edificii, monumente și statui cu poveste. O altfel de istorie a orașului Baia Mare”, Seria „Muzeul Viu” nr. 8, Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș, Ediția a II-a revăzută, Baia Mare, 2024
Vezi și Istoria Casei Iancu de Hunedoara
Articolul O altfel de istorie a orașului Baia Mare (9): Turnul „Sfântul Ștefan”, din Piața Cetății apare prima dată în ZiarMaramures.
Citeste mai mult