Nicușor nu este doar un bun matematician (după unii, chiar excepțional), un bun public sau un președinte în devenire care se străduiește să-și corecteze mersul de jucărie chinezească trasă cu cheia, ci și un fin observator al lucrurilor mărunte care fac diferența. În aparență, la el totul e natural. Dacă îl privești stând în fața televizorului, mai ales când alegi Realitatea lu’ Ancuța, omul pare chiar hazliu.
Nu seamănă deloc cu nen-su Bolojan, care stă mereu încruntat, nici cu fostul președinte, care se scremea să scoată oarece din străfundul mațului gros, și nici măcar cu SPP-istul Ionuț, retras din misiunea încredințată, aceea de a-l feri pe președinte de trotinetiști și bicicliști, pe motiv că era frumos ca un star de la studiourile Media Pro. Nicușor este unic: nu bea, nu fumează, nu merge la vânătoare, nu spune bancuri porcoase. N-a auzit în viața lui de pușca și cureaua lată. Când era mai tânăr, mai bârfea cu colegii de ONG, mai trăgea cu ochiul la câte o gagică așezată ostentativ la o terasă în Cișmigiu. Acum? Acum, pauză. Că, între noi fie vorba, când să-și mai facă timp și pentru așa ceva? Că de când cu tăierile astea de sporuri și indemnizații de tot felul, de comasări, de trimiteri în șomaj, de ajutoare pentru Ucraina, de formarea guvernului, n-are timp nici să moară. Pleacă cu noaptea-n cap de acasă și se întoarce după miezul nopții. Dacă o ține tot așa, în toamnă va ajunge biscuit în dungă.
Da, bă, dar dă din el ca dintr-un om bătrân. Pardon, senior. Și încă unul înțelept! De pildă, chestia aia cu „De ani de zile plătim o pizza medie și mâncăm o pizza mare, iar diferența trebuie plătită de cineva!” nu doar că m-a dat pe spate, dar a și făcut ocolul agențiilor de presă. Auzi, ce i-o putut trece prin cap. Că mă uit la el cât e de mic și mă întreb dacă nu cumva și o pizza mică ar fi prea mult să mănânce o dată-n zi. Sigur, Nicușor nu s-a referit strict la burdihan.
A umblat la cutiuța cu metafore, epitete și alte figuri de stil. Să ne arate cât este de deștept.
Și s-a găsit cu cine să se pună. Cu ăia de la HoReCa care i-au trimis un ospătar cu mesajul: „Recomandarea noastră este să nu faceți aceeași greșeală, să comandați o pizza medie cu gândul la o pizza mare, pentru că ceea ce ne propuneți astăzi, va vom aduce la masă o pizza mică.” Cuvintele ălora l-au făcut să zâmbească. A renunțat să mai comande pizza, a cerut un ceai rece. Și în loc de o cană, a primit o ceșcuță. Una de austeritate, potrivită pentru vremurile pe care le trăim.
Citeste mai mult
