https://www.observatorulbuzoian.ro/feed/Retrospectivă Runda Wild Card
Salutare tuturor care iubiți fotbalul american, dar și curioșilor și bine ați venit la cronica întârziată a primei săptămâni de play-off a sezonului 2025-2026, respectiv, runda eliminatorie de Wild Card.
Și ce sălbatică a fost și nebuna asta de rundă, mai ales în prima ei parte. Meciuri strânse, meciuri cu suspans, răsturnări de situații, toate ingredientele care fac fotbalul american frumos și pentru care stăm treji ca ”lunaticii” nopți de-a rândul, de ne-ntreabă prietenii și rudele cu sprânceana ridicată ”-iar ai stat la rugby d-ăla?”
“-Iar am stat, dar a meritat.”
Iată cum arată imaginea de ansamblu a play-off-ului:
Sursa: https://www.nfl.com/playoffs/bracket
== Meciurile etapei ==
** LOS ANGELES RAMS – CAROLINA PANTHERS (34-31)
Aproape, aproape. Panthers erau cât pe ce să ne dea atât nouă, privitorilor, cât și celor din Los Angeles, o lecție de muncă, de reziliență, de a nu ceda, de a nu înceta să crezi, de a lupta până la final. Și era cât pe ce să le iasă. Pentru că în afară de proprii fani și în ciuda atâtor meciuri în care ne-au arătat că pot învinge echipe tari, majoritatea cred că încă o gândeam la modul ”Panthers…ete, ce să-ți povestesc, mare echipă și ăștia! Au ajuns aici mai cu muncă, mai cu noroc și-acum au pretenția să bată racheta Rams”.
Și într-adevăr, meciul începe sub dominația Rams, veniți în North Carolina parcă să șteargă cu buretele evoluțiile alternante care aruncau o umbră de îndoială peste șirul de 6 victorii consecutive dintre săptămânile 6 și 12. Rams au început meciul hotărât, fără secrete. Cea mai productivă armă ofensivă a lor? Puka Nacua. După o primă posesie stearpă și ezitantă a “panterelor”, l-au băgat în priză din primele play-uri, iar el n-a dezamăgit, punând concluzia primului drive așa cum numai el știe: cu touchdown. Câteva punt-uri mai târziu, Bryce Young alege să le mai facă și el cadou o posesie, aruncând o intercepție în brațele lui Cobie Durant, cornerback-ul lui Rams. 14-0 și jocul părea că se înclină spre Rams. Că fug cu victoria.
Notă bună pentru apărarea lui Panthers care, în ciuda încăpățânării lui Bryce Young să le ofere o intercepție celor din L.A. și în ciuda echipei speciale care parcă a vrut să le tragă covorul de sub picioare pocind un punct recovery, a ținut meciul respectabil. Rams nu profită, dar Bryce Young parcă s-a trezit din letargie. Toată ofensiva parcă s-a trezit din letargie și revin pe tabelă cu touchdown.
Prima repriză se termină 17-14 pentru ”berbeci”, după un du-te / vino de toate paralele.
A doua repriză ne aduce, în prima parte încăpățânarea lui Rams să-l activeze pe Davante Adams. Un întreg prim drive în care 100% din pase au mers către el, fără succes însă.
Iar apoi parcă s-a declanșat un duel pe diverse discipline.
Mai întâi, se merge din field goal în field goal până când Matt Stafford are un moment venit din perioada când era la Detroit Lions și aruncă o intercepție, la încă o încercare de a-i pasa lui Adams.
Se trece la faza pe touchdown-uri. Nu scapă nepedepsită fapta lui Stafford, iar gazdele, pentru prima dată, preiau conducerea. 20-24, început de sfert 4.
Revin și Rams cu touchdown 27-24. Cam 8 minute rămase pe ceas.
Urmează o bătaie în punt-uri, din nou.
Numai că unul din cele ale ”berbecilor” este blocat de ”pantere” cu 4 minute rămase în meci.
Ne întoarcem iar la faza pe touchdown-uri. Forjându-i pe Coker și pe McMillan, cei din Carolina fructifică din nou și duc scorul la 27-31 în propria favoare. 2 minute și jumătate mai erau din joc. Ambele echipe au toate timeout-urile disponibile.
Urmează rândul lui Rams. Stafford e obișnuit cu astfel de presiune. Are cele mai multe meciuri câștigate in sfertul 4 dintre conducătorii de joc activi (nu este nici la prima tinerețe). Și ei îi încing pe Puka și pe Adams, duc mingea până aproape de endzone-ul lui Panthers, unde Stafford o aruncă aproape de neprins spre margine, dar elastic-man Parkinson reușește să o agațe, se întoarce și rămâne în teren, iar în cădere mai și înscrie. 34-31, 38 de secunde rămase. Destule pentru gazde să marcheze field goal și să ducă meciul în overtime.
Numai că poate lipsa de experiență, poate un pic de cădere pe partea psihică parcă le pune plumb în ghete celor din Carolina. Aruncările lui Bryce sunt lipsite de vlagă și precizie, iar meciul rămâne 34-31, la capătul unui duel muncit, cu de toate și un început de rundă fantastic pentru fanii sportului.
Nu pot să nu subliniez receiverii lui Panthers, ambii foarte-foarte buni, atât McMillan, cât și Coker. Bryce e obligat să-și eleveze jocul în viitor. Unde mai pui și combinația de Hubbard cu Dowdle la running back, eu cred că Panthers și fanii lor pot fi optimiști pentru următorii 2-3 ani, chiar dacă doare puțin înfrângerea de acum.
Felicitări Rams și mulțumiri ambelor echipe!
** GREEN BAY PACKERS – CHICAGO BEARS (27-31)
Pentru a treia oară în sezonul 2025-2026, cea mai veche rivalitate din NFL s-a desfășurat în fața noastră, având să completeze o seară de fotbal excelentă, pentru toți fanii sportului deopotrivă.
Meciul a avut două părți aproape identice, dar în oglindă.
Prima parte se poate porecli “repriza bare down.” Și nu neapărat din cauză că “urșii” n-au mișcat mingea, ba au deschis jocul cu field goal, însă, în opinia subsemnatului, antrenorul a exagerat cu încercările de progres la 4th down: două încercări nereușite, una la linia de 32 în propriul teren, iar cealaltă, la linia de 37 a lui celor din Green Bay. Se puteau lua 3 puncte aici. Nu dă bine, mai ales când vezi că “brânzarii” fructifică aproape la fiecare drive. O mică scăpare la ultimul drive, un field goal ratat de McManus. 3 puncte, n-o fi sfârșitul lumii!
Intrăm la pauză cu 21-3. Pare că e meciul lui GB.
Eee, dar cine sunt eu să-l judec pe Ben Johnson?! Căci, dacă prima parte se poate porecli “Bare Down”, atunci a doua parte cu siguranță că se poate numi “repriza Bear Down!!!”
Totul parcă s-a șters cu buretele la pauză. Apărarea Bears a ieșit hotărâtă să dărâme tot ce-i stă în cale, în timp ce linia ofensivă a lui Packers ațipise pe scorul din prima repriză. Numai punt-uri pentru oaspeți în sfertul 3. Și, deși ofensiva Bears nu reușește decât un field goal în sfertul ăsta, având spatele asigurat de colegii din defensivă, se încing în sfertul 4.
Pornesc timid, cu field goal și se apropie, 21-9. După un punt GB, sparg în sfârșit gheața cu touchdown. 21-16, 10 minute rămase, parcă miroase a “se poate”. Tribunele sunt la maxim.
Se trezește și ofensiva Packers și mișcă tabela pentru prima dată în repriza a doua. 27-16 se face, pentru că McManus ratează extra punctul. Eh! 1 puncte, n-o fi sfârșitul lumii nici acum. 6:36 pe ceas.
Bears nu stau pe gânduri. Deși conduși încă, momentul curge în favoarea lor și imediat trosnesc un nou touchdown. 27-24 și “urșii” speră. 4 minute și 18 secunde.
Packers au nevoie de un drive solid pentru a spulbera acele speranțe. Zvâcnesc și mișcă mingea până în terenul gazdelor și nu reușesc să înscrie touchdown, dar reușesc să așeze mingea pentru field goal. Șut…și…McManus ratează din nou. Alte 3 puncte…n-o fi sfârșitul lumii?!
2:51 rămase din meci și Bears au posesia. Caleb o biciuiește cum trebuie iar gazdele reușesc, din 6 play-uri, pentru a 7-a oară în sezon, să întoarcă un rezultat defavorabil în sfertul 4. 27-31, 1:43 pe ceas.
Green Bay trece la posesie, dar se împiedică în pase incomplete, penalizări, iar meciul se termină cu un fumble bâlbâit, iar fraza mea cu un pleonasm necesar. Scorul rămâne 27-31.
N-a fost sfârșitul lumii, n-a fost decât finalul drumului, în sezonul curent, pentru Green Bay Packers. Dacă adunăm punctele nemarcate ale lui McManus câștigam (n.r. autorul e fan Packers). Sau dacă adunam măcar 4 dintre cele 7, meciul era la egalitate și mergeam în prelungiri. Dacă. A avut un meci execrabil, dar adevărul e că, pe lângă greșelile lui grosolane, maniera ofensivei în a doua repriză a fost ea însăși inacceptabilă. Toată echipa a avut un meci execrabil în a doua repriză. Așa au pierdut “brânzarii”.
Cât despre rivalitate, ea de-abia se încinge. Ar trebui să avem câteva sezoane interesante în următorii ani.
Până la viitoare întâlniri, felicitări Chicago Bears!
** BUFFALO BILLS – JACKSONVILLE JAGUARS (27-24)
Deși n-a fost niciodată la distanță mai mare de o posesie, meciul a fost parcă mereu în mâinile celor de la Bills. Poate experiența mai bogată de playoff, atât a antrenorului principal, dar mai ales a lui Josh Allen și-au spus cuvântul. Sigur a contat mult faptul că MVP-ul sezonului trecut, Allen, a avut o evoluție superioară celei lui Trevor Lawrence. “Bizonii” n-au clintit, mereu parcă având schema potrivită pentru situația dată.
“N-a fost destul” este eticheta pe care aș pune-o evoluției lui Jacksonville Jaguars. Atacul a funcționat, însă a șchiopătat la quarterback, după părerea mea. Am rămas cu impresia că Trevor Lawrence a avut momente bune, dar și momente de ezitare, inoportune, care au culminat la final, când, la 27-24 pentru oaspeți, cu 1 minut de joc pe ceas (timp destul să ajungă la field goal, să egaleze și să trimită în prelungiri), aruncă nefericit într-un marcaj strâns, mingea e deviată și la fel și sezonul.
De partea cealaltă, eticheta pe care aș pune-o echipei ar fi “Exact ce trebuie”. Și atenția se îndreaptă, evident, spre Josh Allen. Omul nostru a condus și a jucat impecabil. A aruncat pentru 273 de yarzi și 1 Pass Td. Iar într-un meci în care Bills nu au reușit să-l pornească pe Cook III, a înscris el și pe pământ încă 2 Rush Td. Toate astea în ciuda unei accidentări la mâna cu care aruncă și a unei vizite pe la cortul albastru pentru verificări medicale. A reușit să termine meciul pe picioare, iar semnele sunt bune dinspre tabăra lor și pare că va juca mai departe, în Divisional Round, împotriva lui Broncos.
Revenind puțin la Jaguars, trebuie remarcată munca antrenorului principal al echipei, care, într-un singur an, i-a dus de la un record de 4-13 la unul de 13-4 și, implicit, în play-off. Ca și Bears, cred că și Jaguars au jucat cu banii casei. Iar tot ce mișcă în jurul echipei cred că se poate uita cu speranță la viitor. Apărarea arată binișor, atacul are arme foarte decente, antrenorul are stofă de câștigător, în ciuda rezultatului de duminică. Pentru mine, semnul de întrebare rămâne la Trevor Lawrence – are unde să mai crească? Sau devine cel care îi trage în jos? Gânduri pentru sezonul următor.
Aici mă opresc cu cronicuța întârziată a săptămânii de Wild Card.
Ne așteaptă o rundă de meciuri care par foarte echilibrate în momentul ăsta. Ar trebui să avem spectacol.
** UNDE MĂ GĂSIȚI
Pentru schimburi de păreri și dezbateri pe teme NFL, vă aștept:
pe grupul de Facebook NFL Romania: https://www.facebook.com/groups/nflromania/
pe canalul de Discord al NFL Romania, unde comentăm meciurile etapei de NFL real-time: https://discord.gg/skh5VaeP
Până săptămâna viitoare, ca de obicei, să vă câștige echipele la meciurile vieții!
Text: Victor BanuThe post NFL Endzone – Etapa NFL în retrospectivă first appeared on Observatorul Buzoian.
Citeste mai mult