Un start timpuriu în sport poate face diferența dintre izolare și integrare, dintre limitări și descoperirea propriului potențial. Pentru copiii care se exprimă cu dificultate, sportul devine un limbaj nonverbal al reușitei. Prin jocuri structurate, alergări sau exerciții de echipă, ei învață rutine care le oferă siguranță, predictibilitate și o mai bună coordonare.
„Orice persoană își formează deprinderile fundamentale între doi și șapte ani. Dacă nu și le formează în această perioadă, cu mare greutate și numai în parte le va recupera. Marii schiori, marii tensmani încep la o vârstă foarte fragedă. Din nefericire, persoanele care se nasc cu dizabilități intelectuale nu au curiozitarea firească a unui copil. Și dacă părinții sunt într-un moment în care ei înșiși sunt depresivi și nu îl stimulează să facă mișcare în această perioadă critică de formare a abilităților, nivelul maxim de abilități la care acea persoană poate să ajungă este diminuat mai mult din cauza lipsei activității între doi și șapte ani decât din cauza aberației genetice sau a altor probleme cu care el s-a născut. Nu putem face nimic pentru părțile acelea, nu putem schimba genetica, cel puțin, deocamdată, dar sunt lucruri foarte importante pe care le putem face și este foarte important să facem aceste lucruri pentru ei. Noi am văzut acești copii, am văzut difrența între copii care au participat la acest program și cei care nu au participat, și diferența de abilități e enormă. Eram la un turneu de fotbal unificat în Italia și aveam noi un jucător foarte bun cu sindromul Down și italienii ne-au întrebat: cum ați reușit să îl învățați să dribleze? Nu îl învățasem noi, dar avea doi frați de vârstă apropiată care avuseseră forța socială să-l ia cu ei și să îl bage în echipă de la vârsta aia. Diferențele sunt foarte mari. Cei care participă la acest program de inițiere ajung să facă înot foarte bine, ajung să schieze… Copiii cu dizabilități intelectuale sunt în stare să participe, practic, la orice sporturi“, a spus Viorel Mocanu, director sportiv la Special Olympics România.
Sportul — terapie, integrare și uneori magie
Diferențele dintre copiii care participă la programe sportive și cei care nu o fac sunt uriașe. Pe terenul de fotbal, în bazin sau pe pârtie, cei care au avut acces devreme la activitate fizică ghidată reușesc lucruri uluitoare.
„În parteneriat cu un profesor de sport noi facem și terapie la Schreiner, și uite așa crește echipa: a crescut de la doi, la trei, la 12, acum avem peste 25 de copii care deja știu să înoate corect. Sar în apă, se bucură, se joacă și atitudinea lor în curtea școlii este semnificativ schimbată. Învață mai ușor să citească și să scrie, mergem în lanț cu toate terapiile. Am găsit copii cu mutism seletiv și am reușit să vobesc xu ei în apă, ceea ce nici măcar nu mi-am propus, dar am reușit“, a spus Eniko Cupșa, psiholog la Centrul Şcolar Pentru Educaţie Incluzivă Lacrima Bistrița.
Între 30 mai și 1 iunie, peste 300 de sportivi din 28 de județe și din București, reprezentând 48 de fundații, asociații și școli speciale, s-au întrecut la probele de bocce și înot. Competițiile s-au desfășurat la Liceul Tehnologic „Grigore Moisil” și la Casa Ema, iar sportivii au beneficiat și de evaluări medicale gratuite la Școala Profesională Specială „Sfânta Maria” .
Organizat de Fundația Special Olympics România, în parteneriat cu Clubul Lions Bistrița și cu sprijinul autorităților locale, evenimentul a promovat incluziunea, respectul și egalitatea de șanse prin sport, sub deviza „Sportul UNEȘTE toate abilitățile”The post Miracolul mișcării la Special Olympics. Cum transformă sportul viața copiilor cu dizabilități intelectuale first appeared on ObservatorBN.
Citeste mai mult
