De-a lungul anilor, mereu m-am considerat o rătăcită, o neștiutoare, o împrăștiată, o fată care se află permanent în căutarea unui neant, unui nimic. De fapt, uneori nici nu știe ce caută sau poate uită ce caută. Aleargă, se zbate, se oprește, mai ia o gură de aer, iarăși aleargă, iarăși caută și iarăși nu găsește nimic. Își spune povești din când în când, ba chiar vorbește cu sinele, lucru bizar în ziua de azi. Ei bine, poate că toată această alergare n-ar mai exista dacă sinele ar fi întreg.…
Articolul Mici fragmente abandonate de-a lungul anilor: despre cum a rupt Dumnezeu o bucată din mine apare prima dată în Magazin Sălăjean.
Citeste mai mult
