Conform fișei postului, Scaraoțchi trebuie să facă un singur lucru: să bage zânzanie între oameni. Să-i facă de comedie, să râdă toată lumea de ei. Nu contează că sunt țărani de la coada vacii ori domni de la oraș. Nu-i iartă nici pe unii, nici pe alții. Nici măcar pe politicienii care până mai ieri se pupau și se îmbrățișau precum frații corsicani la câte un șpriț, cu lăutarii lângă ei. Vezi exemplu lu’ Bunelu’ de la Plenița și Chole de la Buzău. Că cine ar fi zis că ăștia doi se vor certa vreodată? Nimeni în afară de Michiduță care i-o lăsat, cât i-o lăsat să se chefuiască și când le-o fost lumea mai dragă, hop și el cu coada între ei.
Scandal cât Casa Poporului între slujitorii Domnului din Cetatea de Scaun a Sucevei. Pe de-o parte, prea cucernicii părinți de la Arhiepiscopia Sucevei, iar pe de altă parte, un preot paroh de la Biserica Sfânta Treime, aflată în buricul târgului. Michiduță prinde de veste și-și vâră coada, îndemnându-l la nesupunere canonică, ceva în genul: „Bă, tu ești prostul lu’ ÎPS Calinic?” Parohul nu stă mult pe gânduri și își trece biserica și pământul pe care e construit lăcașul de cult pe numele său. Cum ar veni, privatizează biserica, transformând-o într-un fel de SRL, cu J, CUI, cont în Trezorărie și în Bancă, pe considerentul că a fost ctitorită pe pământul lu’ tătâne-său (Ei, cât de prevăzător a fost Ștefan cel Mare când o rostit vorbele alea cu „Moldova nu e a mea, nici a voastră, ci a urmașilor, urmașilor… ș.a.m.d.”) și din banii familiei sale.
Cei de la arhiepiscopie sar în sus ca mingea desumflată, se întrunesc de îndată îl caterisesc pe popă, adică îl lasă fără obiectul muncii. Pe părintele paroh de la Sfânta Treime îl doare la bască, mai cu seamă că Scaraoțchi îl îndeamnă în continuare: „Nu fii fraier, bă, și transferă-te în Il Mercato la Biserica Ortodoxă Muntenegru. Ce dacă nu e recunoscută de alții? Fă-o, să moară de ciudă IPS Calinic!” Și popa ascultă de drac, (parcă ar fi prima dată când se întâmplă una ca asta!)se transferă, cu enoriași cu tot, amăgiți, tot de Scaraoțchi, cu promisiunea de a ține o dată pe lună slujba de duminică la malul mării, în Muntenegru. Plecarea cu autocarul, cu sandviciuri la pachet, apă de la izvorul tămăduirii în sticle de plastic, opriri pe traseu pentru o țigară, un pipi și alte chestii fiziologice, două trei ore de plajă la Budva. Reprezentanții Arhiepiscopiei nu se lasă, și dau de veste că enoriașii ce-l vor urma pe parohul răzvrătit vor fi afurisiți, după cum stă scris în cărțile sfinte.
Necuratul jubilează. A trudit luni de zile, n-a dormit nopțile, n-a mâncat, n-a fost la sală, a oprit fluxul tehnologic la cazanul cu smoală, și-a băgat coada peste tot, de era să rămână fără ea, dar s-a meritat.
Citeste mai mult
