Politicienii români sunt recunoscuți pentru apetența de a se înfrupta din bani publici pe care și-i însușesc prin diferite metode. De la clasica șpagă sau para’ndărăt s-a ajuns, dacă e să dăm crezare Inteligenței Artificiale, la metode mai rafinate și, într-o oarecare măsură mai greu de depistat.
Cum fură politicienii români
Nomenklatura politică, aflată la conducerea țării din 2019, a reușit să genereze una dintre cele mai mari crize fiscal-bugetare, din Europa. Politicienii români au băgat brațele până peste cot în banii publici, sub diferite pretexte, asigurându-și avantaje și privilegii financiare greu de justificat. Conform tradiției, odată ce bula s-a spart, din cauza proastei guvernări, aceiași indivizi au plasat în spatele cetățenilor povara redresării țării.
În ce-i privește, politicienii refuză să participe la acest efort, alături de românii de rând, pretextând că nu sunt populiști ca să-și taie din salariu. Trag cu dinții de privilegiile și avantajele financiare pe care și le-au dat singuri. La acestea se adaugă, însă, beneficiile pe care le obțin pe căi mai puțin legale și, din păcate, prea puțin monitorizate de autoritățile judiciare.
În acest context, Chat GPT a identificat mai multe metode prin care oamenii politici români își însușesc ilegal banii publici. Conform unui top realizat la interogația ziare.com, aplicația bazată pe Inteligența Artificială propune șapte metode de furt, la care se dedau aleșii noștri.
„Pe scurt: nu toți, dar suficient de mulți politicieni din România au furat (sau încă fură) prin mecanisme destul de bine cunoscute”, este de părere Chat GPT.
Metodele de furt identificate de Inteligența Artificială
Inteligența Artificială a identificat șapte metode ilicite prin care politicienii români își sporesc veniturile. Trebuie spus că, spre dezamăgirea unora, nu sunt lucruri inedite. Presa a tot relatat despre căile de îmbogățire ilegală la care apelează membrii clasei politice. Iar Chat GPT le-a memorat și le redă, într-o ordine mai mult sau mai puțin aleatoare.
Contractele publice cu dedicație. Este o metodă clasică, am putea spune. O instituție organizează o licitație pentru diferite bunuri, servicii sau lucrări, și o atribuie unei „firme de casă”. Caietul de sarcini e scris exact ca să se potrivească companiei respective, iar procedura de licitație este dirijată în așa fel încât contractul să fie luat de „cine trebuie”.
Firma câștigă, iar cel care a aranujat licitația își ia „par’ndătul”, adică comisionul pentru trucarea procedurii. În funcție de valoare acesta urcă de la 10 până la 20 chiar 25%. Trebuie spus că „para’ndărătul” este diferit de șpaga clasică.
Umflarea costurilor pentru un contract. Să zicem că lucrările pentru construcția unui drum sunt estimate la un milion de lei. La recepție, valoarea a fost umflată la trei milioane de lei. Cum s-a ajuns aici? Simplu. Prețurile materialelor au fost supraestimate, au fost introduse „lucrări neprevăzute”, lucrări fictive etc. Banii «în plus» se împart între firmă, intermediari și politicieni.
Angajări pe sinecuri politice. Este o metodă simplă la care au recurs toate partidele. Practic, posturile din instituțiile publice sunt înființate special pentru rude, membri de partid, cumetri sau amante. Aeștia figurează pe o anumită funcție, însă alții muncesc în locul lor, Dacă Ilie Bolojan ar vrea cu adevărat, de exemplu, să curețe administrația de paraziți, ar fi suficient să convoace o ședință de partid și să le ceară colegilor din PNL să elibereze funcțiile pe care le ocupă cu neamurile și sinecuriștii de partid.
Alte metode de furt de bani publici
Externalizarea cu firme căpușă. Externalizarea a fost o afacere din bani publici apărută în perioada crizei din 2008 – 2011. Și sunt indicii că va reveni în trend odată cu concedierile colective puse la cale de premierul Bolojan. Practic, firmele căpușă, de regulă, firme de curățenie, de protecție și pază, firme de consultanță sunt angajate în locul angajaților din instituțiile publice concediați.
„Instituțiile statului externalizează servicii simple: curățenie, IT, consultanță strategică. Aceste contracte sunt atribuite unor firme apropiate politic pe mai mulți bani. O metodă de furt foarte la îndemână pentru politicieni. De exemplu, la o localitate, costurile cu paza, pentru același număr de posturi, a crescut, după externalizare, de la 22.000 de lei, la 70.000 de lei.
Ce alte metode mai folosesc politicienii
Tunurile imobiliare pentru diverși dezvoltatori. Statul cedează terenuri unor persoane interesate, sub pretextul reconstituirii dreptului de propritate, iar acestea ajung, mai apoi, în proprietatea unor dezvoltatori imobiliari care construiesc clădiri pe car le valorifică la costuri mult mai mari. Este o practică des uzitată la nivelul orașelor pentru care este nevoie de complicitatea unor funcționari sau primari.
Fraude cu fonduri europene. Se fac proiecte în baza cărora se obțin finanțări din fonduri UE. În conformitate cu buna tradiție, politicienii aranjează licitațiile în favoarea apropiaților, fac cheltuieli fictive, iar apoi încasează banii. În cazul în care frauda este descoperită, ei rămân cu profitul, iar statul plătește „oalele sparte” sub formă de corecții financiare.
Traficul de influență reprezintă o metodă clasică prin care politicienii își rotunjesc veniturile. Un parlamentar sau un primar ori director de instituție apelează în favoarea unui cunoscut, pentru o angajare, un contract public etc. La schimb, primește o șpagă de la cel pe care l-a aranjat.
Sursa: b1tv.ro
Articolul Metodele de furt ale politicienilor români. „Umflarea costurilor” și „Externalizarea” sunt într-un top al Chat GPT apare prima dată în Olt Alert.
Citeste mai mult
