Sănătatea inimii este un subiect care îi preocupă pe majoritatea oamenilor, dar puțini știu care este rolul și importanța consultului cardiologic și mai ales cel al tratamentului prescris de un medic cardiolog.
Medicul cardiolog Radu Popa, cel care a adus în premieră în Craiova ecocardiograful 4D, un echipament de ultimă generație cu elemente de inteligență artificială pentru ecografii cardiace și cel care a efectuat și primul cardio-CT pe plan local, ne explică: De ce anumite medicamente cardiologice nu se prescriu pe termen lung.
“ În general, anumite medicamente cardiologice se prescriu pe termen lung alte nu se prescriu pe termen lung. De obicei, medicamentele care se prescriu pe tremen lung sunt cele care controlează boala și previn complicațiile. Aici intră mai multe clase, cum ar antihipertensivele,inhibitorii de enzime de conversie. Acestea se administrează pe termen lung, dar trebuie reevaluată periodic eficiența lor și reacțiile adverse”, spune medicul cardiolog Radu Popa de la Clinica Speranța din Craiova.
În primul rând, depinde despre ce tip de medicamente este vorba pentru că motivul diferă în funcție de categoria lor.În general, medicamentele nu se prescriu pe termen lung din mai multe motive principale:
Riscul de reacții adverse și toxicitate cumulativă
Multe medicamente pot fi sigure pe termen scurt, dar devin dăunătoare în timp. Exemple:
Anti-inflamatoarele nesteroidiene (AINS) pot cauza ulcer gastric, insuficiență renală sau hipertensiune dacă sunt folosite cronic.
Corticosteroizii pot determina osteoporoză, diabet, hipertensiune, imunosupresie, tulburări hormonale.
Benzodiazepinele(ex. diazepam, alprazolam) duc la dependență și tulburări cognitive.
Riscul de dependență fizică sau psihică
Unele medicamente acționează asupra sistemului nervos central și, dacă sunt administrate continuu, determină dependență. De aceea, sedativele, opioidele, anxioliticele se folosesc doar temporar și sub strictă supraveghere.
Toleranță și pierderea eficienței
Organismul se poate adapta la efectele unui medicament, necesitând doze tot mai mari pentru același efect — ceea ce crește riscul de toxicitate.
Necesitatea reevaluării periodice
Multe boli se modifică în timp, iar tratamentul trebuie ajustat. Prescrierea „pe termen lung” ar putea masca evoluția bolii sau întârzia identificarea unor complicații.
Riscul de interacțiuni medicamentoase
Pe măsură ce pacientul îmbătrânește sau dezvoltă alte afecțiuni, crește riscul ca medicamentele luate cronic să interacționeze cu altele noi — afectând eficacitatea sau siguranța.
Scopul tratamentului
Multe tratamente sunt concepute doar pentru a corecta temporar un dezechilibru (ex: antibiotice, antiacide, antialgice), nu pentru administrare permanentă.
Medicamentele cardiologice care nu se prescriu pe termen lung
Aici intră cele folosite doar pentru controlul simptomelor acute sau temporare.Motivele pentru care nu se administrează cronic sunt: risc de efecte adverse, pierderea eficacității, sau faptul că tratează simptomul, nu cauza. Exemple:
·Diureticele de ansă(furosemid, torasemid): utile în decompensare, dar pot provoca hipokaliemie, hipotensiune, insuficiență renală dacă se folosesc continuu fără indicație clară.
·Nitrații(ex. nitroglicerină, isosorbid): determină toleranță la administrare continuă și hipotensiune. Se preferă cure intermitente.
·Digoxina: are fereastră terapeutică îngustă, risc de toxicitate; azi se folosește rar și doar cu monitorizare atentă.
·Antiagregantele duble (aspirină + clopidogrel/ticagrelor): se administrează doar 6–12 luni după stent, nu pe viață (datorită riscului de sângerare).
·Amiodarona și alte antiaritmice: pot avea efecte toxice (pulmonare, hepatice, tiroidiene), deci nu se recomandă utilizare îndelungată fără reevaluare.
Ce medicamente se pot prescrie pe termen lung
Medicul cardiolog Radu Popa spune că există și excepții, unele medicamente se pot prescrie pe termen lung(uneori chiar toată viața):tratamente antihipertensive,insulină,anticoagulante,medicamente pentru hipotiroidism sau dislipidemie.
Dar chiar și în aceste cazuri, monitorizarea periodică este esențială (analize, ajustări de doză, evaluarea efectelor adverse).De fapt, nu toate medicamentele cardiologice sunt evitate pe termen lung, însă există motive clare pentru care multe dintre ele nu se prescriu “nelimitat”, fără reevaluare periodică..
Medicamente cardiologice care se prescriu pe termen lung
Unele tratamente sunt de fond, menite să controleze boala cronică și să prevină complicațiile:
·Antihipertensivele(ex. IECA, sartani, beta-blocante, blocante de calciu) – administrate pe termen lung, uneori toată viața, dar cu monitorizare și ajustare periodică.
·Statinele– pentru dislipidemie și prevenție cardiovasculară.
·Anticoagulantele / antiagregantele– la pacienții cu fibrilație atrială, proteze valvulare, stenturi etc.
·Medicamentele pentru insuficiență cardiacă– (IECA, sacubitril/valsartan, beta-blocante, antagoniști de aldosteron) – administrate cronic.
În concluzie, acestea se dau pe termen lung, dar nu „pe viață” fără control, ci cu reevaluare periodică (tensiune, analize, funcție renală/hepatică, ECG, ecocardiografie etc.).