La ieșirea din pușcărie, Elena Udrea a fost întâmpinată exact ca Albă ca Zăpada după ce a fost externată de la ATI. Piticii ca piticii, dar să fi văzut puhoiul de fani care au lăsat mâncarea pe foc, copiii în grija vecinilor și reformele în seama lu’ Bolojan, și au venit să o întâmpine. Fiecare cu ce a avut. Cu bucurie, cu cuvinte de încurajare, cu buchete mari de flori albe, de crizanteme și crini imperiali, chiar și garoafe de aceeași culoare, romaniță și ochiul-boului culese direct de pe câmp.
Asta înseamnă că oamenii ăia o cred în continuare nevinovată de cele întâmplate cu Gala Bute, ba chiar imaculată în profunzimea ființei sale. Chiar și ea se simte la fel, dovadă fiind și salopeta de aceeași culoare, simbol al purității, inocenței, onestității și curățeniei sufletești pe care a îmbrăcat-o la ieșirea pe poarta pușcăriei.
Machiată, cu părul proaspăt vopsit, ce-i drept, cu câteva kilograme în plus puse pe șolduri, n-ai fi zis că a stat trei ani la bulău. Că în tot acest timp a făcut și șmotru, a împletit ciorapi din lână și a măturat frunzele din curtea închisorii. După două, trei zile de libertate, toate astea se uită și rămân doar dilemele gen: „Cum a fost posibil, bă, ca din toți miniștrii ăștia care au furat, să pice măgăreața taman pe mine?”. Că bine, zici, Eleno!
Printre atâția admiratori și susținători m-aș fi așteptat să-l văd pe primarul ăla din Buzău care, cu ani în urmă, pe când Elena noastră era și ministră, și consiliera președintelui, și sculă mare la partid, a mărturisit de la tribuna publică a unui congres, că el dormea cu poza dânsei sub perină. Bun și atât, dacă nu se putea altfel! La așa declarație de dragoste, chiar m-aș fi așteptat să fie acolo. Cine știe, poate nu mai e primar sau, Doamne ferește, nu o mai fi printre noi. Cât despre Băsescu, gurile rele susțin că ar fi fost, totuși, prezent, travestit într-un milog, purtând ochelari de soare și perucă din șuvițele Elenei din tinerețe.
Citeste mai mult
