Ața și acul În mâna unei gospodine/un ac spunea acestea aței:/„O, haimana fără picioare/ și fără cap, pe unde umbli?/Eu merg și cos rupturi, într-una,/și unde-ajung, de ce, din urmă,/ te ții ca scaiul după mine?”/Surâse ața: „Pretutindeni/eu te urmez, căci fără mine/cum ai putea să coși tu, singur?/Orice ruptură cât de mică/cu mine … Citește mai mult
Citeste mai mult
