Paştele este cea mai veche şi cea mai importantă sărbătoare creştină, fiind celebrată încă din epoca apostolică. Sfîntul Apostol Pavel a fost primul care i-a vorbit despre sărbătoarea Pessah, a evreilor, lui Iisus Hristos şi i-a îndemnat pe creştini să-l omagieze pe Mântuitor: „Iată Hristos, Paştile nostru, S-a jertfit pentru noi; să prăznuim, deci, nu cu aluatul cel vechi, nici cu aluatul răutăţii şi al vicleşugului, ci cu azimile curăţiei şi ale adevărului“ (I Corinteni V, 7-8). Odată cu trecerea secolelor, ca mai toate evenimentele importante din lumea satului, simbolurile paslace, adică ouăle înroşite şi pasca au dat naştere la legende. Acum, dincolo de încărcătura spirituală a celei mai importante sărbători creştine, Paştele nu poate fi conceput fără ouă roşii şi fără pască, cea mai însemnată coptură pe care o mănâncă românii în ziua de Paşte.
De ce facem pască
Printre sătenii din Capul Codrului, o aşezare lîngă Gura Humorului, circulă următoarea legendă legată de pască: „Călătorind o dată Domnul nostru Iisus Hristos cu apostolii săi prin mai multe sate şi oraşe spre a face oamenilor bine, şi ajungând într-un sat, se opri puţin la un gospodar înainte de a pleca mai departe. /…/ După ce i-a omenit cum se cuvine, la plecare le-a pus şi merinde în desagă. Mergând ei prin pădure cât or fi mers, l-au întrebat apostolii pe Iisus Hristos: Când vor fi Paştele? Când veţi găsi pâine de grâu în traistele voastre vor fi paştele! – răspunse Iisus. /…/ Căutând, au găsit în desăgile lor pâinea, pe care le-o pusese gospodarul. Bucuraţi-vă, căci acum sunt Paştele!, le-a răspuns atunci atunci Iisus“. Şi de atunci există datina creştinilor de a face Pască.
Rotundă ca scutecele lui Iisus
În Bucovina se spune că pasca se face numai din făină de grâu cernută prin sită deasă, pentru că Paştile e cea mai mare şi mai însemnată sărbătoare de peste an, iar pâinea cea mai aleasă, după credinţa şi spusa românilor, este cea din grâu, pentru că el este cinstea mesei. Forma cea mai răspîndită a acestei copturi, fără de care nici nu i-ar veni cuiva a crede că sunt Paştile, este cea rotundă pentru că se zice că scutecele cu care a fost înfăşat Domnul Iisus Hristos au fost rotunde. În unele zone, pasca este dreptunghiulară, pentru că şi mormântul în care a fost Domnul nostru Iisus înmormîntat a fost în patru unghiuri, „patrunghiular“.
De ce ouă roşii de Paşti?
• Legendele creştine leagă simbolul ouălor roşii de patimile lui Iisus. Răstignirea şi învierea reprezintă reînvierea naturii primăvara şi reluarea ciclurilor vieţii. Oul, el însuşi purtător de viaţă, devine un simbol al regenerării, al purificării şi al veşniciei. Legenda spune că atunci când Iisus a fost bătut cu pietre, acestea atingîndu-l s-au transformat în ouă roşii. O altă tradiţie afirmă că Sf. Maria, venind să-şi vadă Fiul răstignit, i-a adus ouă, care s-au însângerat sub cruce. Se mai spune că atunci când Iisus Hristos era judecat înaintea lui Pilat, oamenii buni de inimă au dăruit ouă roşii copiilor judecătorilor şi i-au îndemnat să dea din ele şi părinţilor lor, pentru ca să-i mai domolească şi să scape în acest mod pe Iisus.
Minunea povestită de Simon
• Unii susţin că atunci când Simon se duse să-şi cultive ogorul, luă în traistă o pîine şi cîteva ouă. Pe drum întîlni pe Mîntuitorul. Îi luă crucea de pe umeri şi o duse pînă în dreptul ogorului său. Aici dădu iarăşi crucea înapoi lui Iisus şi se opri să lucreze cîmpul sau. Dar fiindcă era obosit şi flămînd, dezlegă traista. Când colo, ce să vadă? În loc de pîine obişnuită găsi în traista o pască şi în locul ouălor albe nişte ouă roşii de toată frumuseţea. Această minune o povesti Simon femeilor sale, le făcu să înţeleagă că acesta e un semn al cerului şi le sfătui ca de atunci înainte să facă pentru Învierea lui Iisus Hristos pască şi ouă roşii.
Precupeaţa necredincioasă
• Altă legendă afirmă că după ce Isus a fost răstignit, cărturarii saducei şi rabinii farisei au făcut un ospăţ de bucurie. Unul dintre ei a spus: „Când va învia cocoşul pe care-l mâncăm şi ouăle fierte vor deveni roşii, atunci va învia şi Iisus“. Nici nu şi-a terminat acela spusele şi ouăle s-au şi făcut roşii, iar cocoşul a început să bată din aripi. Se mai spune că, după Învierea lui Hristos, s-ar fi întîmplat o minune. Apostolii vesteau pretutindeni în oraşul Ierusalim, că Mântuitorul lumii a înviat din morţi. O precupeaţă, care vindea ouă, nu voi să creada, ci zise: „Pe cât de adevărat e faptul că ouăle ce le vînd nu sunt roşii, pe atât de adevărată este şi istoria despre Învierea lui Hristos“. Încă nu terminase precupeaţa vorba, cînd deodată toate ouăle ce le avea în paneraş se înroşiră ca sângele şi din acea clipă a crezut şi ea în Învierea lui Iisus, iar întru pomenirea întâmplării se fac în toţi anii de Paşti ouă roşii.
Povestea celor şapte surori
• Se mai zice că o dată trăiau şapte surori. Şase dintre ele şi-au găsit perechea, iar una a rămas fată. Ea făcea însă ochi dulci bărbaţilor celor şase surori ale ei. Acestea se înverşunară într-atît în mânia lor contra surorii încât într-o bună zi îşi umplură poalele cu pietre avînd de gând s-o ucidă. Dar când să pună mâna pe pietre, ca să le azvîrle asupra surorii, pietrele se prefăcură în ouă cu fel de fel de culori, care de care mai frumoase. Aceste ouă le plăcură surorilor atât de mult, că nu mai voiră sa le arunce. A şaptea soră rămase astfel în viata. Întâmplarea se zice că ar fi avut loc tocmai în Duminica Paştilor; de aceea poporul, în amintirea ei, face de Paşti ouă încondeiate.
Citeste mai mult
