Cornel Codiţă A trecut de multişor vremea colindelor, dar mie mi-a rămas în minte, din urmă….mult… de mult din urmă, un ciot de pseudo-colindă de sărăcie, strigată sau doar zisă mai cu foc prin tramvaiele, autobuzele şi troleibuzele anilor ”socialişti”. Urătorii erau ţînci mai răsăriţi. Mergeau cîte doi, trei, uneori însoţiţi de un adult. Din oficiu, fără bilet. Controlorul, chiar dacă se nimerea prin mijlocul de transport în comun nu le cerea niciodată acea dovadă obligatorie a conformităţii cu legile economiei socialiste privitoare la utilizarea serviciilor publice, ceea ce le…
Articolul La un colţ de cotitură apare prima dată în Magazin Sălăjean.
Citeste mai mult
