Dragi cititori,
Poate sunteți obișnuiți ca cele mai multe articole ale noastre să prezinte știri, evenimente, oameni și faptele lor. În continuare, prin acest articol, vă propunem ceva diferit. Dincolo de știrea în sine, de faptul că astăzi creștinii au sărbătorit Boboteaza sau Botezul Domnului nostru Iisus Hristos, ne dorim să povestim puțin despre cât de importantă este semnificația acestei sărbători, privită din perspectiva arătării lui Dumnezeu și a iubirii lui Dumnezeu pentru omenire într-un an care se preconizează a fi unul dificil.
În peisajul de iarnă, prin ploaie și zăpadă sosite parcă anume să amintească de apa Botezului, aducând o altfel de atmosferă pe străzile din Caransebeș, cu mai multă pace, pașii ni se grăbeau spre slujba de Bobotează la Catedrala „Învierea Domnului”, acolo unde, fără să știm, urma să auzim mai mult decât o predică, un cuvânt viu, numai bun pentru orice suflet care își caută menirea în această lume. O predică a iubirii, cuvinte care nu doar că descriu ce s-a întâmplat la Botezul Mântuitorului.
Credincioși de toate vârstele se aflau deja la biserică, iar numărul lor creștea pe măsură ce se apropia momentul sfințirii apei, pentru a primi sticlele cu apa sfințită. Rugăciunile răsunau, oferind astfel prilej de dialog între Cer și Pământ. Un moment frumos, cu totul aparte, a fost acela în care ierarhul, Preasfințitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului, a ieșit afară din Catedrală pentru a stropi cu apă sfințită, clipă în care câțiva porumbei care păreau că au așteptat această clipă pe esplanada lăcașului de cult, și-au luat zborul spre înălțimi, nu fără a zăbovi câteva secunde deasupra slujitorului Bisericii, amintind de Duhul Sfânt pogorât în chip de porumbel asupra Celui botezat în apele Iordanului.
Întreaga slujbă, cu toate momentele sale, a fost o bucurie pentru suflete. Dar predica a fost hrană pentru începutul noului an. Un răspuns pentru cei care ne întrebăm:
„Oare cum va fi anul acesta? Taxe mai mari, totul e mai scump, mai puțin noi, oamenii, care ne-am ieftinit… o lume plină de conflicte, de războaie între oameni, între națiuni…”
Ce ne răspunde Preasfințitul Lucian? Că, indiferent de ce va veni, indiferent câte schimbări vor fi, avem pe Cineva statornic, omniprezent, și în vreme de pace și bucurie, și în furtuni, războaie, încercări.
„Haideți să ne propunem ca, în noul an, indiferent de problemele sociale, economice, financiare, geopolitice, geostrategice, noi să Îl iubim mai mult pe Dumnezeu, să ne apropiem mai mult de Dumnezeu, căci El ne-a creat din iubire. Haideți să trăim o viață frumoasă în Iisus Hristos! Haideți să Îl iubim pe Mântuitorul, așa cum și El ne-a iubit atât de mult. Haideți să Îi răspundem cu iubire, să Îl iubim mai mult pe Dumnezeu și haideți să ne iubim unii pe alții. Chiar dacă popoarele sunt în conflict, chiar la început de an, haideți noi, în familiile noastre și în comunitățile noastre, să împlinim cuvântul lui Dumnezeu, să ne ajutăm, să conlucrăm, să comunicăm maim ult, să ne înțelegem unii cu ceilalți și să dăm de înțeles lumii întregi că nu suntem creștini de fațadă, ci că suntem creștini practicanți, că ascultăm cuvântul lui Dumnezeu și Îl și împlinim.”
Botezul Domnului Iisus Hristos este o epifanie a lui Dumnezeu Întreit, prilejul potrivit de a ne gândi la Dumnezeu în cel mai potrivit mod prin care Îl putem percepe, descrie, simți și trăi:
„Dumnezeu este iubire. Din iubire, Dumnezeu Unul în ființă, Întreit în persoane ne-a creat pe noi, oamenii. La început, a făcut Cerul și Pământul, lumea nevăzută și lumea văzută. Din iubire, Dumnezeu le-a creat pe toate. La ânceput, a fost… iubirea. Așa cum ne spune atât de frumos Sfântul Dumitru Stăniloaie, într-o lucrare pe care ne-a lăsat-o, intitulată chiar așa, «Sfânta Treime sau La început a fost Iubirea». Între persoanele Sfintei Treimi, există această iubire veșnică, comuniune veșnică, nici nu putem înțelege altfel dumnezeirea decât prin acest transfer de iubire veșnică de la o persoană la o altă persoană, Tatăl din iubire Îl naște din veci pe Fiul, Tatăl din iubire Îl purcede pe Duhul Sfânt, Duhul Sfânt se odihnește în Fiul și, iată, Iubirea este Treime și Treimea este Iubire. Iubirea este Dumnezeu. El este izvorul iubirii, al vieții, al luminii. De aceea, trebuie să înțelegem că noi, oamenii, am fost creați din iubire.”
Ce vrea Dumnezeu de la noi? Ce ar trebui să ne dorim noi pentru anul 2026 și pentru toți anii care vor urma? Ca iubirea să domnească în noi și în relațiile dintre noi așa cum iubirea domnește în Sfânta Treime și în relația dintre Dumnezeu și omenire.
Să fim mai puțin egoiști și mai mult iubitori. Mai jertfelnici, mai buni. Mai sinceri cu Dumnezeu, cu noi înșine și cu semenii. Mai autentici.
„Dumnezeul nostru nu este un Dumnezeu egoist. Este un Dumnezeu care, din veci, împărtășește iubirea. Dumnezeu Tatăl, izvorul Dumnezeirii, împărtășește iubirea Fiului și Duhului Sfânt. Tot din iubire, Dumnezeu l-a creat pe om. Omul a căzut, a ajuns în starea de păcat. Ne-am golit de har, nu am mai avut lumina și a fost nevoie să vină Unul din Sfânta Treime să restaureze natura umană. Hristos, noul Adam, a venit să recreeze spiritual omenirea.”
În cadrul predicii, ierarhul a lansat o întrebare:
„Vrem să fim fericiți? Haideți să ascultăm și să punem în practică cuvântul lui Dumnezeu, nu doar la Bobotează, la Paști, la hram și la Crăciun, ci în fiecare zi, căci Dumnezeu este iubire. Să Îl iubim și noi pe Dumnezeu în fiecare zi și în fiecare clipă.”
Dacă Dumnezeu este Iubire și noi suntem creați din iubire, înseamnă că și noi avem datoria să fim iubire și să trăim în iubire. Nu doar la sărbători, ci în fiecare zi.
Îndemnul nostru pentru 2026? Să fim Oameni în Iubire!
