Seară de noiembrie. Seară mofluză. Baia Mare. Cartierul Săsar. O zonă între blocuri, cum mergi către strada Caragiale dinspre niște imobile aflate în construcție pe lângă care se aruncă tot soiul de ”de toate”. De la un grup de containere de gunoi și un grup de trei domni și o doamnă care cotrobăiseră prin recipientele cu pricina și se pregăteau de plecare se aude un zgomot ca și cum ai ciocni niște oale, cratițe, tigăi, ce or fi fost ele. După care liniștea serii a fost spartă în plus de doamnă, care părea să aibă un delicat accent de Craica: ”Bă, nu lua de-aia, că avem acasă!”. Răspunsul unuia dintre cei trei, care nu s-a lăsat mai prejos în lupta cu decibelii: ”Taci, tu, că știu io!”. O fi fiind vreun om gospodar. Sau o fi cules vreo tigaie ca să se apere de muște. Ori de nevastă, metresă, ce o mai fi având și el pe la casa omului.
Ceva mai încolo, câteva minute mai târziu. Două doamne își scoseseră câinii la plimbare și la alte cele. Unul dintre căței se apucă și-și golește intestinul gros pe o margine de trotuar. Însoțitoarea proprietăresei animăluțului care a produs fapta cu pricina întreabă, firesc: ”Tu, dar nu strângi de acolo?”. ”Lasă, tu, că oricum cad frunze, e toamnă, acoperă”, veni răspunsul din partea colegei de plimbat căței. Așa că aveți grijă pe unde călcați, oameni buni. Că nu știi niciodată ce se poate ascunde sub o frunză tomnatică. Poate fi ea proaspăt căzută din copac, dar proaspăt poate fi și pe ce se așază.
Încununare de jurnal de om pățit o seară mai târziu, la un supermarket cu pretenții, măcar teoretic. Se închide la 22. La 21.30, deși mai erau niște oameni prin magazin, o coniță îl ia la refec pe un lucrător de pe acolo, cu o voce cotropitoare, care te făcea să fugi în pădure chiar și fără să se anunțe prin focuri aprinse pe deal că vin tătarii: ”Măi, nu ai dat cu mopul pe-aici? E nouă jumate!”. Omul a zis, cu jumătate de glas, că se apucă de dat cu mpoul. Mie, ca și client, de jena lui îmi venea să umblu pe rafturi, ca să nu-i las urme pe podelele care urmau a face cunoștință cu mopul.
În loc de concluzie? Ferește-mă, Doamne, de zurbagii. Știu că e greu, dar măcar încerc, la o adică îi scriu și lui Moș Crăciun.
Tiberiu Sabo
Sursa foto: pixabay.com
Citește și: Jurnalul unui om pățit: Te pui cu bipul?!
Articolul Jurnalul unui om pățit: Ciufuleli autumnale apare prima dată în ZiarMaramures.
Citeste mai mult