Ilie Bolojan este și el om. Cu sentimente, trăiri, presimțiri și tresăriri de orgoliu. Uneori, ca noi toți, are zile mai proaste, când se trezește dimineața cu fața la perete, dar și mai bune, când, cu satisfacție nedisimulată, descoperă alte categorii socio-profesională pe care se înfruptă cu nerușinare din sporurile și indemnizațiile acestui amărât de stat.
Uneori mai și zâmbește, chiar dacă zâmbetul pentru el e ca o grimasă în colțul gurii care, de obicei, apare atunci când ești constipat, iar tractul gastrointestinal ți-e dat peste cap. Însă, de cele mai multe ori, e încruntat, în stil monosprâncenat, ca amărâtul ăla care nu are nici după ce bea apă.
Ieri, spre miezul nopții, și mai mult decât oricând, Bolojan ne-a confirmat încă o dată că e un biet hombre, la fel ca noi toți. La Vila Lac, a încercat să-și impună autoritatea de domn peste armata de liberali, grav dezbinată pe flancuri și penetrabilă pe centru, cerând demiterea a zece centurioni din teritoriu. Centurioni considerați nedemni de un astfel de partid, prin activitatea și rezultatele înregistrate în campania din 2024.
Imediat s-a auzit un zăngănit rece, ca de arme de cavalerie, drept răspuns la solicitarea urmașului voievozilor Gelu, Glad și Menumorut. „Vrei război? Îl vei avea!” i-ar fi șoptit unul dintre fruntașii PNL. Iar altul a continuat: „Stai pe curu’ tău, până nu ne scoți din pepeni.” Pregătit să dea o brânzică, o măslină și un păhărel cu pălincuță de Bihor, Bolojan a amânat sărbătorirea victoriei în Biroul Permanent Național. A renunțat chiar și la poza de grup, alături de Thuma și ceilalți contestatari. La sfârșitul întâlnirii, presărată cu vorbe grele de-o parte și de alta, rezultatul serii a fost de „Jedan-Jedan”, cum ar zice sârbii, căci până la urmă Bolojan i-a convins pe liderii liberali să-i acorde un vot de încredere în realizarea mărețelor măsuri de natură fiscală.
Și, totuși, înfrângere în fața centurionilor, căliți în lupte de gherilă politică, nu va fi pe plac celor care visează la debarcarea actualilor șefi de filiale și preluarea frâielor puterii în PNL, unde meritocrația e la ea acasă, iar devotamentul, stima și mândria față de președinte sunt la cote mărețe, de la el toată lumea așteptând minuni. Din nefericire pentru cei care văd în el un Petrache Lupu al zilelor noastre, Bolojan este și el om. Cu zile mai proaste, cu presimțiri, cu orgolii gâdilate în exces…