IPS Laurențiu Streza, Mitropolitul Ardealului, în Pastorala de Paște: Paștele este o sărbătoare de lumină, ce se pogoară nu doar în biserici, ci și în inimile credincioșilor
În cuvântul său pastoral de Paști, IPS Laurențiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului, îndeamnă credincioșii să trăiască bucuria și lumina Învierii lui Hristos ca o realitate personală și tainică. Acesta subliniază că Paștele este o sărbătoare de lumină, ce se pogoară nu doar în biserici, ci și în inimile credincioșilor. Momentul Învierii nu este doar o sărbătoare exterioară, ci o întâlnire duhovnicească cu Hristos, care devine prezent în viața noastră prin Taina Sfintei Euharistii.
Mitropolitul vorbește despre cum învățătura creștină ne îndeamnă să vedem Învierea nu ca pe o simplă metaforă, ci ca pe o realitate duhovnicească trăită în interiorul nostru. Vederea acestei lumi noi și a luminii divine presupune un efort ascetic continuu, care ne apropie de Hristos. Prin pregătirea duhovnicească și prin învățătura Bisericii, creștinii sunt chemați să își adâncească comuniunea cu Hristos, în mod special prin Taina Spovedaniei și a Euharistiei, și astfel să devină adevărați martori ai Învierii.
IPS Laurențiu subliniază că greutățile vieții pot fi depășite doar prin prezența luminoasă a lui Hristos în inimile noastre, care este nădejdea noastră în fața necazurilor și ispitelor. La final, Mitropolitul îndeamnă toți credincioșii să rămână tari în credință, să se îmbărbăteze unii pe alții și să trăiască în iubirea lui Dumnezeu, având în vedere îndemnul Sfântului Apostol Pavel: „Privegheați! Stați tari în credință! Îmbărbătați-vă! Întăriți-vă!”
Mai jos puteți citi, integral, cuvântul ÎPS Laurențiu Streza transmis în prag de mare sărbătoare creștină.
„Să ne curățim simțirile și să vedem pe Hristos strălucind cu neapropiata lumină a Învierii. Și, cântându-I cântare de biruință, luminat să-L auzim, zicând: Bucurați-vă!” (Stihiră din Canonul Învierii)
HRISTOS A ÎNVIAT! Iubiţii mei fii duhovnicești,
An de an, noaptea de Paști este pentrunoi lumină și bucurie. Atmosfera aceasta plină de mister și de fericire definește existența noastră de creștini. Lumina Învierii se pogoară nu doar la Ierusalim, ci tainic în toate bisericile, dar și în sufletele noastre, iar această minune ne dă atâta speranță și bucurie! Toți devenim acum purtători de lumină! Toți alergăm împreună cu mironosițele să-L „vedem pe Hristos strălucind cu neapropiata lumină a Învierii” Sale. Această realitate tainică o trăim fiecare dintre noi la începutul slujbei de Înviere, când suntem chemați cu îndemnul: „Veniți de luați lumină!”, pentru a ne lumina cu Sfânta Lumină și pentru a putea asculta, cuprinși fiind de această lumină, mesajul pascal al Sfintei Evanghelii.
Astfel devenim și noi vestitori ai bucuriei Învierii, cântând imnul biruinței creștine: „Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le”.
Întreaga slujbă a Învierii ne transformă în martori și vestitori ai Învierii Domnului și ne ajută să vedem și să simțim în adâncul sufletelor noastre prezența Luminii Învierii, precum odinioară femeile mironosițe și Sfinții Apostoli. În acest an vom stărui în cuvântul nostru pastoral asupra acestei tainice realități duhovnicești a vederii Învierii lui Hristos, la care fac referire frumoasele cântări pascale care ne îndeamnă astfel: „Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus, Unuia celui fără de păcat”. Împreună vom încerca, pe scurt, să înțelegem cum putem vedea Învierea și cum ne ajută Biserica prin frumoasa slujbă pascală, încununată de Sfânta Liturghie, să vedem tainic Învierea Domnului, să o gustăm ca pe o realitate personală a vieții noastre, să ne-o facem proprie și să o avem totdeauna în viețile noastre.
Rânduiala slujbei Învierii începe prin citirea Evangheliei de la Matei 28, 1-16, rânduită de Biserică pentru a netranspune într-un mod unic în atmosfera de taină a nopții în care Mântuitorul a înviat. Sfântul Evanghelist nu ne descrie însă, așa cum ne-am aștepta, momentul propriu-zis al Învierii, pe care nu l-au putut vedea nici străjerii orbiți de lumina dumnezeiască ieșită din mormânt. El ne relatează evenimentele petrecute după ce Mântuitorul a înviat, adică: venirea femeilor la mormânt, cutremurul, vorbirea cu îngerul, vederea mormântului gol, întâlnirea mironosițelor cu Hristos cel înviat și încercarea evreilor de a ascunde prin bani realitatea Învierii.
Momentul propriu-zis al Învierii rămâne o mare taină a creștinismului! Evanghelistul ne prezintă Învierea Domnului așa cum a fost ea vestită de înger, cum a fost percepută de femeile mironosițe, iar mai apoi, de Sfinții Apostoli. Pentru Sfântul Evanghelist Matei, ca și pentru creștinii primelor veacuri, nu a fost importantă înțelegerea rațională a evenimentuluiÎnvierii,citrăireaduhovnicească a acestui moment, care echivalează și pentru noi cu întâlnirea noastră cu Hristos cel înviat și vederea Luminii Învierii Sale.
Evanghelia Învierii nu ne descrie un moment din viața Mântuitorului, ci își propune să ne inițieze în tainica realitate a întâlnirii noastre cu Domnul cel înviat. Această întâlnire constituie de fapt bucuria și lumina Învierii, pe care Biserica ne cheamă să o vedem cu ochii sufletului în această noapte mântuitoare. Întâlnirea cu Hristos este tainica noastră înviere împreună cu El, este însăși bucuria și lumina acestui praznic. Biserica, care este Mama noastră, ne învață în cultul ei cum putem să ne întâlnim cu Cel înviat și cum putem să vedem cu adevărat Învierea Lui.
Iubiți credincioși
Toți am devenit acum purtători de lumină în acest praznic, pentru că toți am ieșit cu făclii luminoase în întâmpinarea lui Hristos. Împărtășindu-ne cu Trupul și Sângele Său preacurat, la Sfânta Liturghie, facem împreună cu El o trecere minunată de la moarte la viață, de pe pământ la cer, de la necazurile și încercările lumii acesteia la bucuria și fericirea vieții veșnice. Primii care au făcut această trecere, primii care au trăit acest Paște mântuitor au fost martorii Învierii, adică Sfinții Apostoli și femeile mironosițe. Ei L-au căutat să-L vadă pe Hristos cel istoric, pe Hristos așa cum S-a arătat în trup și a viețuit între oameni; însă, în momentul în care s-au întâlnit cu El, după Învierea Sa din morți, ei au ajuns să Îl descopere pe noul Hristos.
Au ajuns să Îl vadă pe Hristos cel plin de lumină, pe Hristos care nu este exterior sufletului nostru, ci pe Hristos care Se sălășluiește, prin Sfântul Duh, în interiorul nostru, pe Hristos care de acolo ne vorbește, ne luminează și ne sfințește. Sfântul Apostol Toma este primul care mărturisește cât de mare este taina acestei întâlniri dumnezeiești cu Hristos în interiorul sufletului său, când exclamă cu bucurie: Domnul meu și Dumnezeul meu! Aceeași uimire o găsim și la cei doi Apostoli, Luca și Cleopa, care s-au întâlnit cu Mântuitorul atât istoric, fizic, în drum spre Emaus, cât și duhovnicește, tainic, în inimile lor, pe care El le-a făcut să ardă atunci când le-a tâlcuit Scripturile și când le-a dat Pâinea euharistică (Lc 24, 32).
Aceasta este taina cea mare a Învierii și a creștinismului pe care Sfântul Apostol Pavel a vestit-o la toate neamurile, și anume: Hristos este întru noi, și El este nădejdea slavei noastre! (Col 1, 27) Noi, astăzi, nu ne mai putem întâlni trupește, istoric, fizic, cu Hristos, ci ne întâlnim cu El în interiorul nostru, îl vedem în noi, vedem Învierea Lui în adâncul inimilor noastre, căci El Se află sălășluit în noi prin Taina Sfântului Botez. Pentru ca această realitate tainică a prezenței lui Hristos în noi să fie sesizată, Biserica a rânduit o perioadă de post și de pregătire ascetică înaintea fiecărui praznic împărătesc. Prin toate eforturile ascetice, prin toate nevoințele noastre de post și rugăciune și prin străduința noastră de a păzi sfintele porunci, noi simțim tot mai mult această prezență a lui Hristos în noi și de aceea Biserica ne îndeamnă și acum, în atmosfera aceasta plină de bucurie, să vedem în noi, în chip tainic, lumina Învierii lui Hristos.
Iubiţi fraţi creștini,
Vederea Învierii lui Hristos nu este pentru noi, creștinii ortodocși, o metaforă, ci este o realitate duhovnicească pe care suntem chemați să o trăim în viața Bisericii. Putem vedea cu adevărat Învierea Mântuitorului în sufletele noastre atunci când ne întâlnim cu Cel înviat la fiecare Liturghie, în Taina Sfintei Euharistii, așa cum au făcut-o Sfinții Apostoli Luca și Cleopa. Vederea Învierii presupune din partea noastră efort ascetic, cere ca toată atenția noastră duhovnicească să fie orientată spre interiorul nostru, spre locașul cel tainic al inimii, unde se află Hristos.
Acolo este ascunsă comoara vieții noastre! Ea, singură, ne poate aduce bucurie și lumină. Ea, singură, ne poate deschide spre tainele vieții viitoare. Nu spre lucrurile trecătoare ale acestei lumi, nu spre plăcerile ei trebuie să ne orientăm atenția! Ci, așa cum ne îndeamnă Sfântul Apostol Pavel, să fim „cu ochii ațintiți asupra lui Iisus, începătorul și plinitorul credinței, Care, pentru bucuria pusă înainte-I, a suferit crucea, n-a ținut seama de ocara ei și a șezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu” (Evr 12, 2). Lui Hristos îi datorăm totul, și nu lumii. El ne-a izbăvit pe noi de tirania diavolului, a păcatului și a morții. El este Cel care ne iubește necondiționat și Care a dorit să moară din iubire pentru noi și Care, cu toată puterea și lumina Învierii Sale, vine în sufletele noastre, prin Sfintele Taine, pentru a ne atrage la Sine și pentru a ne pregăti pentru bucuria vieții viitoare din Împărăția Sa cea veșnică.
Iubiţi fraţi creștini,
Să ne străduim să fim fiecare dintre noi un martor al Învierii lui Hristos și să descoperim, prin viață curată, bineplăcută lui Dumnezeu, lumina Învierii Lui în sufletele noastre. Mai mult ca niciodată greutățile ne apasă și știm că numai mila lui Dumnezeu pe care trebuie să o cerem stăruitor cu lacrimi, cu umilință și cu post ne poate scoate din toate necazurile, ispitele și încercările ce ne împresoară. Nu avem altă nădejde decât prezența vie și lucrătoare a lui Hristos cel înviat în noi! Aceasta este nădejdea cea mare a slavei noastre ca neam, născut creștin! Să nu o ignorăm, să nu o disprețuim, ci să omorâm în noi pe omul cel vechi, pentru ca omul cel nou să învieze împreună cu Hristos în fiecare dintre noi. Să cultivăm continuu legătura noastră cu Dumnezeu.
Să Îl căutăm pe El în sinceritatea inimii, în Taina Spovedaniei, și să ne unim cu El prin bună pregătire în Taina Sfintei Euharistii. Să ne îngrijim astfel de frumusețea noastră lăuntrică și să Îl descoperim pe El în interiorul nostru. Să dăm Chipului pe cel după chip și să fim împlinitori ai cuvântului lui Dumnezeu, nu doar propovăduitori ai lui, pentru ca toți împreună să ne desfătăm de bunurile gătite în Împărăția cerurilor celor ce curat L-au iubit pe Dumnezeu. Hristos Însuși ne-a încredințat și a zis despre Sine: „Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții” (In 8, 12).
Hristos cel înviat este cu noi toți! Pentru aceasta, vă adresăm tuturor îndemnul încurajator al Sfântului Apostol Pavel, care să ne însoțească mereu: „Privegheați! Stați tari în credință! Îmbărbătați-vă! Întăriți-vă!
Toate ale voastre în dragoste să se facă!” (1 Co 16, 13) HRISTOS A ÎNVIAT!
Sărbători Fericite!
Articolul IPS Laurențiu Streza, Mitropolitul Ardealului, în Pastorala de Paște: Paștele este o sărbătoare de lumină, ce se pogoară nu doar în biserici, ci și în inimile credincioșilor apare prima dată în Monitorul Expres – Stiri Brasov.
Citeste mai mult