Eugen Hriscu – medic psihiatru, psihoterapeut și specialist în prevenirea și tratamentul dependențelor – a absolvit Facultatea de Medicină Generală la Iași în 2001, susținându-și rezidențiatul în Psihiatrie în 2006. A obținut certificarea în psihoterapie în 2017. Este specialist acreditat de Ministerul Sănătății în domeniul dependențelor de substanțe. A publicat în Revista Română de Psihiatrie, Adevărul, Viața Medicală. Recent, a publicat și într-o antologie pe tema sănătății mintale apărute la Editura Humanitas.
Are în pregătire coordonarea unui volum colectiv pe tema consumului de droguri la tinerii din România.
A coordonat infiintarea a doua centre de tratament al dependentei de heroină și mai multe servicii de tratament al dependentei de alcool. Pana în 2022 a fost coordonatorul stiintific al programelor asociatiei ALIAT. A redactat capitole în ghidurile românesti de tratament al dependentelor de alcool si droguri, ocupandu-se de aria interventiilor psihoterapeutice în adictii. In cei 20 de ani de lucru in diferite servicii cu paturi sau ambulatorii de sanatate mintala din Romania, a lucrat cu indivizi, familii si grupuri care se confrunta cu dependenta de substante sau jocuri de noroc, probleme cauzate de trauma, depresie si tulburari de anxietate.
Întrebare – Ați intrat deja în contact cu tineri și părinți din Bistrița: Credeți că se poate vorbi despre un pericol real în ceea ce privește adicțiile de diferite tipuri în Bistrița-Năsăud?
Dr. Eugen Hriscu: Proiectul Împreună a presupus și presupune o serie de măsuri concrete privind fenomenul consumului de substanțe în rândul tinerilor din județul Bistrița-Năsăud.
Una dintre aceste măsuri a fost realizarea unei evaluări complexe, care a analizat nu doar pattern-urile de consum ale liceenilor din județ, ci și condițiile lor de viață, starea de sănătate mintală, modul în care își petrec timpul liber, relațiile cu părinții, școala și prietenii.
Această cercetare, realizată de Catedra de Asistență Socială și Sociologie a Universității „Babeș-Bolyai”, extensia Bistrița, oferă o bază științifică solidă.
Datele obținute sunt reprezentative pentru întreaga populație de liceeni din județ și ne permit să depășim nivelul speculațiilor sau al opiniilor personale cu privire la amploarea fenomenului.
Conform studiului, consumul de droguri în rândul tinerilor din județ este prezent, dar nu atinge cote alarmante din punct de vedere statistic – se situează în jurul valorii de 10%.
Acest procent nu este, în sine, unul foarte ridicat, fiind chiar sub media europeană.
Însă, există două aspecte care ridică semnale de alarmă serioase.
Primul este consumul semnificativ de substanțe denumite generic „cristal” – droguri noi, de sinteza, dar extrem de toxice, periculoase și foarte ieftine.
Al doilea aspect este consumul ridicat de „droguri legale” – alcool, tutun și jocuri de noroc – care par a fi tolerate de familie și de comunitate.
Este îngrijorător faptul că aproximativ 50% dintre liceeni declară că fumează sau au încercat produse din tutun, iar aproximativ 30% au trecut cel puțin printr-un episod de intoxicație alcoolică acută.
În plus, studiul relevă o conectivitate digitală foarte mare între tineri – aspect așteptat în era rețelelor sociale și a internetului –, dar care facilitează circulația rapidă a modelelor de comportament, inclusiv cele legate de consumul de substanțe.
Foarte mulți adolescenți cunosc persoane de vârsta lor care consumă droguri. Astfel, riscul nu mai vine doar din numarul de persoane care consuma, ci și din contextul social: o comunitate în care accesul la substanțe este facil, normele sociale sunt permisive, iar modelele negative sunt vizibile și influente.
Din acest punct de vedere, da – pericolul este real. Tocmai de aceea, suntem într-un moment esențial pentru a implementa un program de prevenție care să fie implementat de profesionisti, eficient și supus unui proces continuu de re-evaluare a eficacității.
Întrebare – Ce trebuie făcut pentru ca un asemenea proiect să aibă impact / succes / efecte concrete în comunitate ?
Dr. Eugen Hriscu: Pentru ca un proiect de prevenție să aibă impact real, este esențial să nu fie tratat ca un eveniment singular – o campanie de o zi, o oră la clasă sau un simplu mesaj difuzat pe un canal de comunicare.
Prevenirea trebuie privită ca un proces continuu, susținut în timp printr-o serie de intervenții diverse și coerente. Nu vorbim despre o intervenție unică, ci despre un ansamblu de acțiuni complementare, care funcționează simultan pe mai multe planuri: educațional, social, comunitar și psihologic.
Totodată, succesul nu depinde de o singură instituție sau de un singur actor, ci de cooperarea mai multor instituții – fiecare cu propriul rol.
În acest sens, ce se întâmplă acum în Bistrița este un exemplu promițător: reprezentanți ai societății civile, ai sistemului de sănătate, ai învățământului, ai comunității de afaceri și ai administrației locale au decis să colaboreze, să își unească resursele și expertiza pentru a construi un proiect comun.
Un alt element-cheie care diferențiază acest program este faptul că nu este livrat tinerilor ca un set de informații, ci construit împreună cu ei.
Tinerii nu sunt simpli beneficiari pasivi ai programului, ci parteneri activi. Programul presupune o colaborare directă între specialiști și adolescenți, într-un format participativ în care opiniile, experiențele și propunerile lor devin parte esențială a intervenției.
Încă de la început, proiectul Împreună a fost fundamentat pe o consultare amplă cu diferite categorii ale populației din Bistrița-Năsăud.
Aproximativ 60–70 de liceeni au participat la discuții deschise, povestind despre contactul lor cu substanțele, despre experiențele din cadrul altor campanii de prevenție și venind cu sugestii concrete pentru îmbunătățirea abordărilor
Întrebare: Spuneați într-un interviu anul trecut că „există șanse ca într-un an sau doi să vorbim despre un adevărat model bistrițean de abordare a problemelor legate de droguri”. Ce este diferit la acest model de abordare a problemelor? Ce ar trebui să știe cei interesați să dea o mână de ajutor într-un asemenea proiect ?
Dr. Eugen Hriscu: Elementul de inovație și unicitate al proiectului Împreună provine chiar din sursa sa de inspirație: decizia unui grup de oameni din comunitate de a acționa concret pentru a-și proteja copiii și, în general, tinerii din Bistrița-Năsăud de pericolul expunerii la droguri ilegale.
Este o abordare inovatoare tocmai pentru că, în mod frecvent, comunitățile locale rămân pasive, așteptând soluții „de sus” – de la o agenție guvernamentală, un ONG sau alt actor extern.
Până acum, multe inițiative au fost izolate: proiecte punctuale în școli, intervenții limitate la un cadru didactic sau la o clasă.
Ce s-a întâmplat diferit în Bistrița a fost tocmai această mobilizare colectivă. Reprezentanți din educație, sănătate, societate civilă și administrație locală s-au reunit pentru a crea, împreună, un proiect comun.
Mai mult decât atât, aceștia au avut deschiderea de a cere sprijinul unor experți în prevenție, printre care și Maximilian von Heyden, specialist cu experiență recunoscută la nivel european și cu rezultate validate științific în domeniul prevenirii primare.
Speranța noastră este ca acest model bistrițean să devină o sursă de inspirație pentru alte comunități din România. Desigur, nu toate localitățile se confruntă cu aceleași probleme – unele au dificultăți mai mari cu alcoolul, altele cu abandonul școlar sau cu jocurile de noroc.
Însă ceea ce livrează modelul bistrițean nu este doar un set de soluții, ci mai ales un mod de a face lucrurile, un cadru de acțiune replicabil.
Acest model poate fi sintetizat în câțiva pași simpli și clari:
Crearea unui grup de inițiativă local, alcătuit din persoane cu reputație, credibilitate și roluri relevante în comunitate – profesori, medici, asistenți sociali, lideri locali.
Realizarea unei evaluări corecte și științifice a situației reale, pentru a înțelege nevoile și riscurile specifice comunității.
Construirea unui plan complex și coerent de intervenție, cu sprijin de la profesioniști în domeniu, care să cuprindă mai multe direcții – de la educație și consiliere până la reglementări în comunitate (de ex. privind accesul la alcool al minorilor sau crearea unui mecanism de sprijin al copiilor care deja au dezvoltat probleme cu drogurile). Planul trebuie să fie sprijinit de profesioniști cu experiență în prevenirea consumului de substanțe.
Implementarea programului, urmată de monitorizarea și evaluarea continuă a rezultatelor
Întrebare: Ce ar trebui evitat într-o abordare corectă a problemei adicțiilor pentru tinerii din Bistrița-Năsăud?
Dr. Eugen Hriscu: Una dintre cele mai mari capcane în abordarea consumului de droguri în rândul adolescenților este tentația adulților de a construi intervenții care lor li se par potrivite – fără a ține cont de specificul dezvoltării adolescentului.
Este important să înțelegem că adolescentul nu este un adult în miniatură. Din punct de vedere neurologic, creierul său este încă în formare, în special în zonele responsabile de controlul impulsurilor, evaluarea riscurilor, luarea deciziilor și planificare.
Aceasta înseamnă că metodele care pot părea logice și eficiente pentru un adult pot avea un efect contrar asupra unui adolescent.
Un exemplu concret este apelul excesiv la „sperietoare”: expunerea detaliată a consecințelor negative ale consumului, exagerarea pericolelor, prezentarea unor cazuri dramatice, intervențiile agresive ale poliției, măsurile punitive dure sau mărturiile foștilor consumatori care au trecut prin episoade traumatice.
Acest tip de mesaje nu doar că nu funcționează, dar pot avea și un efect invers – pot face consumul mai interesant sau mai „glorios” în ochii adolescenților, tocmai pentru că aceștia preiau, involuntar, partea palpitantă, nonconformistă sau eroică din povești.
Din păcate, astfel de intervenții au fost dominante în România în ultimele decenii. Ele pornesc de la bune intenții, dar nu sunt bazate pe dovezi științifice și pot contribui la creșterea atractivității comportamentelor de risc, în loc să le reducă.
Totodată, trebuie evitată abordarea unică – o singură lecție, un singur eveniment, un singur afiș. Prevenția eficientă nu se face printr-un act izolat, ci printr-o serie coerentă și constantă de intervenții. Avem nevoie de o gândire sistemică, în care întreaga comunitate – profesori, părinți, autorități, specialiști – își asumă un rol activ.
Întrebare: Dacă ați fi prim-ministru și ați putea decide direcția politicilor antidrog la nivel național, care ar fi primele trei măsuri pe care le-ați lua?
Dr. Eugen Hriscu: Cred că una dintre cele mai grave greșeli ar fi ca direcția politicilor antidrog să fie stabilită exclusiv de un om politic sau de o singură instituție.
Problemele legate de consumul de substanțe necesită o abordare integrată, colaborativă, care să includă experți din domeniul sănătății, educației, justiției, societății civile, precum și specialiști internaționali.
Aceste politici trebuie gândite strategic, pe termen scurt, mediu și lung – ca parte a unui program coerent, nu doar ca reacții de moment.
Totuși, dacă aș avea puterea de decizie, iată cele trei măsuri esențiale pe care le-aș propune:
1. Declararea consumului de noi substanțe psihoactive (NSP) – așa-numitele „cristal” sau „etnobotanice” – ca urgență de sănătate publică.
Aceste substanțe sunt extrem de toxice, accesibile și periculoase. Este esențială mobilizarea rapidă și coordonată a tuturor instituțiilor responsabile – în prevenție, tratament, reglementare și educație – pentru a limita răspândirea lor. Asociația Psihiatrică Română a cerut acest lucru încă din 2022, iar recomandarea trebuie reluată.
2. Reformarea cadrului legislativ și oprirea „tăvălugului penalizator”.
Creșterea pedepselor cu încarcerarea este contraproductivă. Experiența altor țări și studiile de specialitate arată clar: cu cât legislația este mai punitivă, cu atât fenomenul este mai greu de controlat, crește infracționalitatea, iar substanțele devin mai periculoase.
Legile recente din România au ignorat recomandările europene și au amplificat problemele: au împins consumatorii si dealerii spre substanțele cele mai riscante, au adus un număr crescut de persoane în contact cu infractori periculoși din sistemul penitenciar și au agravat marginalizarea socială. Singurii care au de câștigat din angrenarea țării într-un război împotriva drogurilor sunt marii traficanți si structurile de forță care își văd bugetele umflate de la un an la altul.
Construirea unui sistem național funcțional de prevenire și tratament.
Avem nevoie de mai multe centre de tratament, atât în regim rezidențial (cu paturi), cât și în regim ambulator. După externare, pacienții trebuie sprijiniți cu servicii de susținere pe termen lung. În paralel, sistemul de prevenție trebuie reconstruit în școli și în comunități, iar drogurile legale – alcoolul, tutunul, jocurile de noroc – trebuie recunoscute ca parte integrantă a problemei și tratate ca atare.
Un aspect esențial este susținerea organizațiilor non-guvernamentale locale – chiar și în mediul rural sau în orașe mici. Programele de prevenție nu trebuie să fie costisitoare pentru a fi eficiente.
Granturi de 1.000–2.000 de euro pot schimba semnificativ o comunitate mică, prin deschiderea unui spațiu recreativ, a unui cabinet de consiliere, ori a unei echipe sportive care oferă alternative sănătoase pentru tineri. România are nevoie de astfel de inițiative flexibile, apropiate de oameni, cu rădăcini în realitatea locală.
Interviu realizat în cadrul proiectului comunitar „ÎMPREUNĂ” realizat de către Asociația Culturală „Grigore Moisil”. The post INTERVIU cu Eugen Hriscu, medic psihiatru, despre fenomenul dependenței de droguri în Bistrița-Năsăud. Ce aspecte îl îngrijorează first appeared on ObservatorBN.
Citeste mai mult