Dacă unui ardelean îi dai să mănânce slană cu ceapă roșie, pită albă făcută în cuptorul din odor și fârtaiu’ de horincuță, cu siguranță îl ai la coasă toată vara. Nici apă nu-i mai trebuie, oricât de cald ar fi afară. Asta a fost dintotdeauna: slana și horincuța. Ca desert, nu cozonaci, nu haiose ori pancove, ci două, trei scrijele (felii de pită) unse cu untura în care s-au copt cârnații la Crăciun, presărate cu ceapă și boia. Oricât ai fi de simandicos, născut și crescut la oraș, nu se poate să nu-ți plouă în gură.
Asta cu scrijelele unse era considerată mâncarea săracului, la fel cum era cândva peștele la olteni care, din cap și din coadă făceau ciorbă acrită cu aguridă sau corcodușe, iar ce rămânea era tăvălit prin făină de porumb și aruncat în tigaia încinsă. O bună perioadă post-decembristă, scrijeaua a fost la mare căutare printre cei care știau că horincuța nu se poate bea pe nemâncate. La doar doi lei, scrijeaua era vândută ca pita caldă, fiind considerată la Cluj mâncarea studenților săraci, dar nu numai a studenților. Atât de vândută, încât ajunsese să facă concurență bucatelor turcești și americane cu puțină cărniță, dar cu multe sosuri.
Vremurile de glorie ale amărâtei scrijele unsă cu untură sunt pe cale să apună, lasă să se înțeleagă ziariștii din capitala Ardealului. Și nu pentru că nu se mai taie porci sau s-a terminat untura din borcane. Nu, din astea sunt bugăt, ci pentru că scrijeaua s-a emancipat, dovadă că se vinde cu 20 de lei/bucata. Bă, ești bolund? Bă, ești zălud? Cum să coste, bă, 20 de lei o amărâtă de scrijea, când mai ieri era 2 lei? Cu 20 de lei cumperi pită pentru o săptămână. Cum e posibil una ca asta, să crească prețul de zece ori? Orice este posibil, bade. Că nu e vorba numa’ de scrijea, ci și de curentul, apa și de gazul care s-au scumpit între timp. Mai e impozitul plătit ăluia care taie ceapa și ăluia care întinde untura, dar și celui care te servește ca pe un boier, plus inflația care crește și tot crește precum voinicul din poveste. Tot plătind la taxe și impozite la stat, din două borcane de 800 de grame cu untură și o coșarcă cu pită albă îți scoți banii pe care i-ai dat pe un porc!
Fie vorba între noi, ce mai este ieftin astăzi în țara lui Iohannis, bădicule? Îți spun eu, nici măcar amărâta asta de scrijea, care altădată ți se topea în gură și făcea casă bună cu fârtaiu’ ăla de horincă fără de care nu plecai vara la coasă!
Citeste mai mult
