”Bună țară, rea croială, Mama ei de rânduială. Ăia hoți, ăștia hoți, Mama lor la toți.”
Victor Socaciu
Tot mai des am senzația că sunt spectator la o imensă bătaie de joc. Premierul Bolojan îi tot dă înainte cu reforma statului, economii la buget și reducerea inflației, dar se pare că vorbește aproape degeaba. Și pare tot mai singur în demersul său. Am observat asta la recentul congres PNL, când interimarul uns ca ales al partidului a făcut o trimitere directă la carieriștii liberali, pupătorii de mâini, lingăii de dosuri și frecătorii de clanțe. Adică aceea faună de urmași ai brătienilor din subspeciile lichea oportunistă, plagiator nesimțit și corupt endemic.
Păcatele noilor liberali nu se prescriu
O categorie abjectă și dezonorantă din care fac parte loaze de presă reformate, precum Rareș Bogdan (suspectat a fi liderul sub acoperire al mișcării LGBTQ naționale), generalul Nick Ciucă, fost figurant în filmele lui Sergiu Nicolaescu și teatrele de operațiuni din Irak și Afganistan, Florin Cîțu, micul satrap fanariot mazilit, și Ludovic Orban, inginerul stagiar dezertat în politică, jucător de bridge mediocru și chitarist amator.
Nu în ultimul rând, pleiada de ”foști” liberali ratați îi are în componență și pe velociraptorul Klaus Werner Iohannis, meditator genial și agent imobiliar abil. Ei sunt vinovați pentru decăderea mărețului partid istoric care își caută identitatea în jurul a 14% din opțiunile unui electoral derapat spre georgesco-simionism. Iar înainte de a fi judecați de istorie, trebuie să dea socoteală pentru compromiterea unui partid ce reprezenta speranțele românilor.
Misoginismul mascat și ipocrizia de partid
Urmărind discursul bolojenist, mi-am adus aminte de gafa lui Ludovic Orban, cel care având două doze de ristretto îmbunătățit la bord, transmitea un mesaj derapant plenului femeilor liberale, în care menționa că ele nu trebuie să treacă prin patul liderilor liberali pentru a ajunge în poziții înalte, precum dame Turcan și dame Udrea. O minciună evidentă, știut fiind că în politica mondială, inclusiv în cea carpato-dunăreană, un fund latino, niște buze botoxate și balcoane siliconate, unghiile de 3 cm tunate în culori pastel, plus o disponibilitate mărită pentru anumite exerciții yoga și o bună cunoaștere a practicilor swing, sunt elemente definitorii pentru promovarea într-o cariera politică.
Mercato politic înaintea armaghedonului bolojenist
Suntem în perioada intermercato-ului politic de vară, martori la o adevărată goană ce miroase a disperare. Cu gândul la concediile all inclusive plătite de entități discrete, se finalizează transferurile și plasarea sinecuriștilor fiecărui trib în posturi negociate sau libere. Toate în viteză și cu speranța că personajul ”bad boy” nu va afla despre rearanjarea lego-ului politic în care fiii, fiicele, surorile, amantele, țiitoarele, ibovnicele, secretarele, partenerele mai vechi sau recente trebuie mutate și amplasate pe la câte un inspectorat școlar, consiliu județean, prefectură, spital municipal sau serviciu al primăriei. De fapt oriunde… undeva, la un birou bugetar care nu este în pericol de a fi desființat sau comasat.
Scenariu utopic: fauna politică, lăsată fără subvenții de la stat?
Partidele din România au în structură organizații speciale. La PNL sunt cele de elevi, studenți, femei (măritate, nemăritate, divorțate, văduve), pensionari numiți seniori și oameni de afaceri, grupate în așa numite cluburi. Ca obiective de viitor, se preconizează structuri speciale în zona rurală, a minoritățile neintegrate, cerșetorilor, proxeneților, prostituatelor și a roboții din specia IA.
În politică nu se trăiește din cotizațiile de partid, donațiile membrilor, moșteniri partinice sau alte surse tradiționale. Prin îmbrobodirea statului surdo-mut și orb, partidele și-au tras mai întâi sedii opulente și mai apoi subvenții generoase legale, sume enorme pe care le risipesc pe orice altceva (case de oaspeți, cabane de vară, călătorii externe, deplasări interne, mijloace de transport luxoase, cadouri etc) în afară de activități în interesul general al membrilor, aceștia trebuind doar să aplaude, voteze și să lipească afișele sfinților retardați.
Românii se întreabă tot mai des ce s-ar întâmpla dacă ar fi tăiată subvenția clasei politice, cultelor și a anumitor ONG-uri (enumerarea în curând). Oare trezoreria ar răsufla ușurată, iar bugetul ar putea aloca fonduri pentru achiziționarea softurilor necesare digitalizării activității publice și administrative? Poate chiar să liciteze pentru înlocuirea la Guvern a robotului retardat Ion, cu un „H1” de ultimă generație, cunoscut ca fiind primul robot umanoid capabil să înlocuiască niște personaje gen Cîțu, Ciucă, Ciolacu și Ponta, luați la un loc.
Mi-e imposibil să accept ca valid scenariul partidelor cu lideri rupți în fund, venind la muncă cu RATB-ul, fără secrtare și consiliere bengoase cu look din reviste ca Vogue, Elle, Cosmopolitan sau Vanity Fair. Ori mâncând covrigi la prânz sau din pachetul de acasă.
Dar se se va întâmpla dacă subvențiile doar se reduc. Vor apela la rezervele financiare ascunse în paradisurile fiscale, la bani obținuți prin trafic de influență, evaziune fiscală, neplata TVA, insolvențe mascate sau falimente mascate? Posibil. Căci nu vor renunța niciodată la comisioanele obținute la primăriile sau administrațiile județene ce gestionau proiecte de modernizare aeroporturi, spitale, școli, șosele etc.
Golgota lui Bolojan – șansa unui lider vertical
Premierul nu va reuși dacă nu va fi ferm, neabătut și dur ca un diamant. Puciul politic pentru schimbarea lui de la șefia PNL nu a reușit, dar îi rod părțile moi, zilnic, pe față sau pe ascuns, gunoaiele din PNL, PSD, SOS și AUR, analiștii politici mercenari, generalii fără glorie, Anca Alexandrescu și toți liderii sindicali hârșiți în rele, obezi și milionari. Eu cred că dacă va fi deschis, transparent și cinstit, Bolojan va fi apărat chiar de poporul nemulțumit, dar încă dispus să mai trăiască o curbă de sacrificiu.
”Vin ai noștri, pleacă ai noștri. Noi rămânem tot ca proștii. Ăia hoți, ăștia hoți; Mama lor la toți.”
Victor Socaciu
SOMOGYI Attila
Articolul Haosul care precede anarhia!? Despre singurătatea ”liderului altfel” și păcatele ce nu se prescriu ale noilor liberali apare prima dată în ZiarMaramures.
Citeste mai mult