Profesor titular prin formație, Dumitru Dragomir este furnizor de servicii gastronomice pentru evenimente, dar și somelier, prin vocație.
Adică, la sfârșit de săptămână sau de câte ori există cerere, profesorul de educație fizică onorează solicitările venite din partea celor care i-au observat îndemânarea, atitudinea, felul în care face spectacol la fiecare prezență a sa în public.
Unde poate fi văzut? La diferite evenimente private: la nunți, botezuri sau aniversări, la petreceri corporatiste, la târguri și expoziții, la diverse prezentări.
De ce este invitat mereu? Pentru că aduce gustul tradițional reinterpretat cu rafinament, pentru că promovează un nou concept de prezentare a produselor etalate pe suprafața unui așa numit „Șonc-bar”, asistat. Adică, o construcție de blaturi meșteșugit așezate pe butoaie de lemn. Asta înseamnă că preparatele din carne (toate bio, procurate de la producători autentici) salam de cerb și de mistreț, chorizo, dar și brânzeturile, sunt oferite clienților în cantitatea dorită, însoțite și de o poveste. Pentru că Dumitru Dragomir este un autentic narator și născocitor de povești. Știe cel mai bine și poate recomanda, ce și mai ales cum să fie asociate diversele preparate însoțite de vinuri rafinate, astfel încât să existe senzația aceea despre care se spune că e „curcubeu pe cerul gurii”.
La evenimente, Șonc – barul este umplut cu bunătăți, iar intrarea în sală are loc triumfal, pe o muzică special aleasă, când se pot face jonglerii cu foc pentru a crește gradul de spectaculozitate.
Șonc – barul a fost o idee preluată de la renumitul bucătar bănățean Marian Popovici, care a lansat primul pe piața gastronomiei locale un stand de prezentare sub formă de căruță.
Pentru profesorul pasionat de arta servirii, Șonc-barul înseamnă un alt concept, o altă viziune, care a devenit o afacere de familie. Sunt implicați toți ai casei, soția și uneori atunci când pot, și cei doi copii, fiica elevă la Liceul pedagogic și fiul student la Conservator în București.
„Fiecare știm exact ce trebuie să facem. Pentru partea de tradițional am început noi să preparăm toba de casă, jumările, slănina afumată cu maturație normală, o ruladă și pâine de casă (turte pe vatră). Pentru zona de modern, prezentăm salamuri foarte bune și trei tipuri de cașcaval: Gouda, Emmentaler și Cheddar, cașcaval tricolor sau cu busuioc, pentru a le putea asocia cu vinurile recomandate.
Tot în casă am experimentat o combinație de curmale cu brânză Brie și nucă. Apoi avem o mini gustare ce poate fi consumată pentru un pahar de vin.”
Pentru recuzită și mijloc propriu de transport, cu remorca frig, familia a investit destul de mulți bani, ce trec de câteva mii de euro. Doar suportul pentru jamon și cuțitul special de feliat au sărit de 3.000 de lei.
Cum se împacă școala cu arta culinară
„Lucrez de 33 de ani în învățământ, sunt profesor titular la Școala gimnazială din localitatea Vârciorova, județul Caraș-Severin, dar am avut așa, o atracție față de zona HoReCa, fiindcă dintotdeauna ospătarii m-au fascinat. Și atunci mi-am zis, hai să încerc și eu să învăț meseria aceasta. Am început la Restaurantul Nord din Caransebeș, patronat la vremea aceea de Nicu Gașpar, care avea un colectiv alcătuit din oameni formați la liceul economic, adică foarte valoroși. La început mi s-a încredințat să mă ocup de zona de pahare de șampanie, așezate la intrarea în local. Am decorat în fel și chip, am făcut artă și toată lumea mi-a apreciat strădaniile. Am deja 14 ani de când lucrez doar la Restaurantele Cerna din Caransebeș. Doamna Călina Cerna mi-a oferit această oportunitate, apreciindu-mă foarte mult.”
Dumitru Dragomir mărturisește că s-a apropiat și de zona sculpturilor realizate în fructe, reușindu-i cu succes numeroase aranjamente care mai de care mai spectaculoase și încântătoare ochiului. „Am avut prezentări la Timișoara și la Caransebeș, în „Săptămâna altfel” pentru elevii mici, unde am prezentat arta fructelor.”
Pasionat ospătar în timpul liber, profesorul spune că a „furat” meserie de peste tot, de unde s-a putut. „Din meseria de dascăl, am luat arta vorbirii. În tinerețe am urmat cursuri de dans de societate și dans modern. De acolo mi-am însușit arta grației, ținuta, expresivitatea. Un ospătar trebuie să aibă mișcări fine, precum un balerin. Am urmat și cursuri de somelier, sub îndrumarea lui Sergiu Nedelea de la Arena Bucătarilor. După al doilea curs abia pot spune că m-am deșteptat în privința vinurilor și a asocierii cu preparatele de vânat.”
La fiecare eveniment profesorul-ospătar, respectă un dress code impus: costum negru cu cămașă neagră și mănuși. La prezentare mănuși albe, iar la deservire, mănuși negre.
Cea mai mare bucurie?
„De multe ori se întâmplă ca oameni pe care i-am servit să vină la finalul evenimentului să îmi strângă mâna. Pentru mine, gestul acesta e cea mai mare recompensă sufletească, posibilă!”
Sursa foto: arhiva personală Facebook
Citeste mai mult