Pe Clisura Dunării, Caraș-Severin, între Coronini și Sichevița se află una dintre cele mai împodobite cu picturi rupestre peșteri din țară. Cu intrarea îngustă și ascunsă bine între versanții verticali de rocă calcaroasă ce străjuiesc malul nordic al Dunării, Gaura Chindiei a rămas o locație extrem de izolată, locul ideal de refugiu în vremuri tulburi al membrilor mai multor comunități care s-au dezvoltat și prins rădăcini pe Clisura Dunării de-a lungul mileniilor.
©Cosmin Odorescu, Express De Banat
Și da, spunem milenii, pentru că unele din desenele rupestre ce decorează într-un mod cât se poate de artistic și echilibrat din punct de vedere compozițional, pereții și tavanul Găurii Chindiei au fost datate ca fiind realizate începând încă din mezolitic – neolitic (15,000 – 4500 î.e.n) și continuând până în epoca medievală timpurie (secolele X – XI). Datarea, care s-a făcut prin analogii și corespunde cronologic cu datările arheologice, a fost realizată de mai mulți specialiști inclusiv de către celebrul arheolog bănățean, Vasile Boroneanț.
©Cosmin Odorescu, Express De Banat
Din păcate, sau mai degrabă din fericire, dat fiind comportamentul unora în ceea ce privește patrimoniul nostru inestimabil în materie de atracții naturale și alte potențiale obiective turistice de mare impact, intrarea și calea de acces spre locație a fost distrusă complet și obstrucționată de numeroasele lucrări de extracție de piatră din zonă efectuate de dinainte de înființarea Parcului Natural Porțile de Fier în arealul căreia a fost inclusă. În prezent întreaga zonă a fețelor Dunării este declarată arie protejată, iar accesul neautorizat se pedepsește cu amenzi de zeci de mii de lei.
©Cosmin Odorescu, Express De Banat
Peștera localizată la aproximativ 100 de metri de la nivelul Dunării, sus pe creasta verticală, este una naturală, compusă dintr-o galerie și două diverticule, unul dintre ele fiind încă activ, adică existând un curs de apă care încă contribuie la metamorfoza micro-reliefului endocarstic din interiorul și exteriorul peșterii. A fost cercetată și săpată în anii ’70 pentru identificarea oricăror vestigii istorice și dovezi arheologice privind locuirea sa. Podeaua este acoperită de mai multe straturi argiloase, inclusiv unul cu argilă roșie utilizată pentru desenele în ocru din interior, care conțineau faună fosilă (Ursus spelaeus). S-a mai descoperit un strat argilos cu material ceramic datat în perioada Hallstatt, cultura Basarabi și de asemenea materiale ceramice medievale timpurii.
©Cosmin Odorescu, Express De Banat
În diferite perioade istorice, Gaura Chindiei a fost locuită și utilizată pentru diferite scopuri, de la sanctuar pentru sihaștrii creștini ai primelor secole până la refugiu pentru păstorii turmelor de oi și capre din comunitățile din zonă. Din păcate, datorită unui oarecare dezinteres de-a lungul timpului, lipsei de fonduri și a altor factori logistici, această extraordinară locație nu a fost niciodată considerată un obiectiv fezabil care ar putea fi introdus în circuitul turistic așa cum se întâmplă în cazul multor astfel de atracții naturale de la noi și din întreaga Europă.
©Cosmin Odorescu, Express De Banat
Putem doar să rămânem cu speranța că la un moment dat, atrăgând atenția unor factori de decizie, Gaura Chindiei va fi pusă în valoare așa cum merită, sau va rămâne ascunsă și în anonimat să-și spună povestea unor generații viitoare care vor ști să o aprecieze.
©Cosmin Odorescu, Express De Banat
Citeste mai mult
