Nu știu de ce, dar parcă mai aproape mi-ar fi să spun „La mulți ani mama!”. Nu prea mă împac cu clișeul zilei internaționale a femeii.
În mintea mea, femeia supremă este mama. Mama mea, mamele tuturor copiilor din lumea asta. Mama îți îndepărta toate coșmarurile și fricile din timpul nopților copilăriei tale. Te lua și te strângea la piept liniștindu-te cu mirosul ei. Îți aducea apă noaptea, îți mai punea gura hulpavă la sânii ei pentru a te face mare. Nimic nu era imposibil pentru mama în dorința ei de a-și face copilul mare. Ai crescut și, pas cu pas, mama nu mai este reperul tău. Ba chiar, începe să te sâcîie, dacă nu chiar să te enerveze de-a dreptul. Nu ai voie aia, nu ai voie altele, fii cuminte, ce zice lumea etc. Parcă ți-e cumva și dușman. În timp, tu ce pleci să explorezi lumea, te pierzi prin nopți pierdute, trecând prin toate cele lumești. Ea stă în pat și se frământă de grija puiului ei. Nu adoarme până ce nu te aude închizând ușa de la camera ta. Nu îți face reproșuri dar, parcă simți că nu te-ar vrea pierdut prin cele mai urâte ale vieții. La orice încercare a ei de a-ți spune despre mizeriile ce te pot acoperi, tu vii cu inconștiența vârstei și o cerți că nu se încrede în tine. Ea suspină și se roagă la Dumnezeu să fi învățat ceva din ceea ce ai văzut la tine în casă. Și să nu cazi pradă ispitelor și celor necurate.
Mama este și Maria, este și dulceața de pe roua dimineții, este cu siguranță cea care ar renunța pentru tine la locul ei din Rai. Uneori răutăcioasă, de multe ori cicălitoare, te înconjoară cu aripile ei și nu te-ar da niciunui rău ce se învârte pe lângă tine, doar doar, te-o ridica la cer. Ea te ține strâns, aici pe pământ și doar cu prețul vieții te-ar lăsa din brațe. Mama. Cuvântul magic ce nu are nevoie de un 8 Martie. În fiecare zi a anului, mama este a ta, lângă tine, gata să te țină în brațe. Mama este simfonia supremă a iubirii. În note de speranțe, de încercări și de zbor. Da, de zbor, pentru că la un moment dat copilul își va lua zborul de la pieptul mamei. Și va zbura ocrotit de sufletul celei ce l-a zămislit. Și va reveni la cuib din ce în ce mai rar. Mama va fi tot acolo așteptându-și copilul, tot mai tristă pe măsură ce întoarcerea acasă a odraslei va fi devenit din ce în ce mai rară, de multe ori transformându-se într-o amintire. Și-apoi, va veni vremea când mama va fi o amintire. La mulți ani mama!
Citeste mai mult
