Eseul intitulat „Viața miraculoasă a naturii”, prezentat printr-o narare creativă sub forma „Poveștii incredibile a Pițigoiului albastru”, a câștigat detașat concursul de eseuri desfășurat în cadrul proiectului „Mână în mână pentru un viitor durabil”, finanțat de Administrația Fondului pentru Mediu. Competiția a fost dedicată promovării și protejării zonei ecoturistice „Magia Someșului” din Odoreu.
Lucrarea aparține elevilor Megyeri Lórand, Nyiri Andrea și Papp Patricia Andrea, de la Școala Gimnazială „Liviu Rebreanu” din Păulești, care au reușit să impresioneze juriul prin originalitate, sensibilitate față de natură și mesajul ecologic profund.
Evenimentul de premiere a avut loc în data de 16 mai 2025, marcând finalul unei activități educative de amploare, la care au participat 28 de elevi din județul Satu Mare. Tinerii autori au redactat eseuri inspirate din experiența trăită în mijlocul naturii, în cadrul acțiunii organizate la zona ecoturistică din Odoreu, cu ocazia Zilei Pământului.
Proiectul „Mână în mână pentru un viitor durabil”implementat de Asociația de Dezvoltare Microregională a Comunităților din Zona Sătmarului, a reunit elevi și profesori din nouă școli partenere. Fiecare unitate de învățământ a pregătit câte un eseu, prin care copiii și-au exprimat preocuparea pentru protejarea mediului, promovarea ecoturismului și a biodiversității locale.
Școlile participante la concurs au fost:Școala Gimnazială „Liviu Rebreanu” Păulești, Școala Gimnazială Viile Satu Mare, Școala Gimnazială „Petőfi Sándor” Lazuri (structurile Nisipeni și Peleș), Școala Gimnazială „Gellért Sándor” Micula, Școala Gimnazială Dorolț (structura Dara), Școala Gimnazială Vetiș, Școala Gimnazială Odoreu, Școala Gimnazială „Petőfi Sándor” Livada, Liceul Tehnologic „George Barițiu” Livada.
Prin această inițiativă, elevii au fost încurajați să devină conștienți de valoarea patrimoniului natural local și să contribuie activ la promovarea unui stil de viață sustenabil. Organizatorii subliniază că acest gen de activități consolidează nu doar cunoștințele ecologice, ci și spiritul civic și creativitatea copiilor.
Pițigoiul albastru s-a mutat în România acum doi ani, mai exact în localitatea Odoreu, în locul denumit “Magia Someșului”. A poposit aici, deoarece a găsit un mediu prietenos, ferit de aglomerația excesivă și un spațiu ideal pentru a-mi înmulți specia.
Scopul lui e să vă atragă atenția și să vă invite să vizitați acest loc deosebit, dar totodată vă roagă să aveți grijă de el, să nu aruncați deșeuri, să păstrați liniștea și să nu rupeți nicio plantă și să nu răniți animalele. ,,De-a lungul călătoriei mele înainte să ajung aici, am fost prin multe țări, unele mai liniștite altele mai agitate. Dar în cele mai multe țări m-a impresionat faptul că oamenii au mare grijă de mediu, fapt care mă bucură enorm. Aici în România, observ că sunt din ce în ce mai multe persoane care apreciază frumusețea naturii. Dar, să fim sinceri, încă sunt multe persoane pe întreaga planetă, care distrug biotopul și biosfera… Dar am încredere în viitor, îmi pun nădejdea în copiii care într-o zi vor deveni adulți și vor înțelege cât de important este să protejăm natura”, povestește pițigoiul.
Din păcate, sunt multe specii pe cale de dispariție. ,,Ceea ce este îngrijorător”, spune pițigoiul albastru, dar, continuă el, ,,trebuie să fim optimiști, să credem în tehnologie și în schimbare. Tu, cel care îmi lecturezi mesajul, poți face parte din schimbare! Ești un pion important pentru că viitorul depinde de tine, iar eu mă bazez pe ajutorul tău”, mai spune pițigoiul.
Redăm povestea pițigoiului albastru:
,,Datorită acestui tărâm magic, acum am foarte mulți prieteni. Cea mai bună prietenă a mea este Coțofana, deși câteodată este foarte gălăgioasă și poate duce cântatul la extrem. Este o amică de nădejde. Toată lumea o cunoaște drept “pasărea elegantă”, datorită aspectului ei rafinat și contrastant. Este deosebită, deoarece la lumină, penele ei negre pot avea reflexii albăstrui sau verzi metalice. Este o pasăre de dimensiune medie, dar coada ei lungă o face să pară și mai impunătoare. Are o dietă variată consumând: insecte, viermi, păianjeni, melci, dar și cadavre de vertebrate, mamifere mici, șoareci și amfibii sau șopârle. De asemenea, când îi este poftă, nu refuză ouăle sau puii altor păsări. Dar mai consumă și hrană vegetală cum ar fi: fructe, semințe și ciuperci. Toamna obișnuiește să depoziteze rezerve de hrană în locuri ascunse, de obicei sub pământ. Și fiindcă e o prietenă de nădejde mereu îmi spune unde le pitește.
O altă locatară sociabilă și de nădejde este Rața mare, o pasăre acvatică, omnivoră, adaptabilă. Deși este cu mult mai mare decât mine, este calmă și înțeleaptă. Într-adevăr, ea este o specie fascinantă, cu o capacitate remarcabilă de adaptare la diverse medii și condiții, comportamente complexe și interacțiunile sociale, devenind astfel un subiect interesant pentru observatorii de păsări și pentru cercetătorii ce vin să viziteze paradisul nostru. O iubesc, deoarece mereu mă poartă cu ea pe apă și întotdeauna acceaptă să îi stau pe spate cât timp ea se relaxează plutind.
Prietenul care mă trezește mereu este Lăcarul de pipirig sau Pipirigul. Ea este o pasăre activă și o observ adesea alergând pe sol în căutarea insectelor. Are o mișcare caracteristică a cozii care îmi place enorm. Deși de multe ori e supărată și îngrijorată, deoarece spune că specia ei este pe cale de dispariție, eu o ajut să rămână pozitivă, pentru că sunt sigură că nu va dispărea niciodată cu adevărat cât timp există stuf, cântec și prieteni ca tine care sunt convinsă că vor face tot posibilul să ne ajute.
Dar ce credeți? Am și mulți prieteni acvatici! Unul dintre ei este Bibănel, adică Bibanul mic. E mereu cu ochii în patru, inventiv și pus pe șotii, făcând bule, urmărind insecte sau jucându-se cu umbra crengilor. Are o alimentație adaptată dimensiunii și vârstei lui, dar este deja un mic prădător de când s-a născut. Se hrănește în principal cu insecte acvatice și larve pe care le vânează în apele puțin adânci. Este foarte activ și curios, iar pe măsură ce a crescut a început să vâneze și peștișori mai mici decât el. Este mereu ocupat: ba prinde o insectă de pe luciul apei, ba se joacă urmărind niște bulgărași de mâncare invizibili pentru ochii mei de pasăre. Dar în fiecare zi își face timp, pentru a-mi povesti noile întâmplări petrecute sub apă.
Un alt prieten de-al meu care de fapt este semiacvatic e broasca pe numele ei știintific: “Buhaiul de baltă cu burtă galbenă”. Ea este o broască mică, cu spatele gri-maroniu și burta de un galben intens cu pete, un semn de avertizare pentru prădători că este toxică. Se hrănește cu insecte, larve, melci și viespi fiind un prădător important pentru echilibrul ecosistemului. Când ea se simte în pericol, își arcuiește corpul și își arată burta galbenă cu scopul de a speria atacatorii.
Dar, pentru că aparțin lanțului trofic, am și eu inamici. Cel mai mare dușman al meu este Șoimul. Este singura pasăre care mă face să îmi ciufulesc penele de spaimă, chiar și în acest loc minunat. Însă cel mai mult mă îngrijorează faptul că atacă cu o viteză amenințătoare. Din păcate, l-am zărit de multe ori. Din acest motiv cred că sunt norocos… mă bucur că de fiecare dată am scăpat cu bine. De fapt, această pasăre nu e rea, e doar foarte periculoasă. Ea nu mănâncă doar specia mea de păsări, ci poate vâna: rândunica, graurul, vrăbiuța, cinteza, presura galbenă și multe alte animale care îmi sunt foarte dragi… Nu îl învinovățesc pentru că și el trebuie să se hrănească cu ceva.
Aaaaaaa, era cât pe ce să uit! Acum circa două zile am cunoscut încă un animal, mai exact Vidra. S-a mutat de curând în acest loc și mi-a spus că a rămas surprinsă de cât de liniștit și armonios e acest univers aparte. Și dacă tot mi-am amintit aș vrea să vă povestesc câte ceva despre ea. În primul rând, vreau să vă spun numele ei științific suuuper caraghios: i se mai spune Lutra lutra, e o denumire amuzantă, nu-i așa? Provine din familia Mustelidae (aceeași familie cu nurcile, bursucii și dihorii), are un corp alungit, blană deasă, labe palmate și o coadă musculară.
Pentru că Magia Someșului a surprins-o plăcut, vidra l-a invitat alături de noi și pe Breb cunoscut sub numele de Castor European. Un lucru foarte interesant pe care l-am descoperit de curând este că brebul este cel mai mare răzător din Europa, și să fiu sinceră, prima dată mi-am făcut griji că ne va distruge locuințele, dar ne-a promis că nu se va atinge de ele, deoarece sunt magnifice și dorește să le conserve.
Încă puțină răbdare, te rog! Am uitat să menționez ceva…. Știați că fiecare specie de păsări are un glas unic, iar unele păsări, de exemplu eu, pot învăța sunete noi și chiar putem comunica între noi în funcție de pericolul care se apropie? Să fiu sinceră asta apreciez cel mai mult la mine, e super puterea mea: pot vorbi cu orice altă pasăre. Mă consider foarte norocoasă din acest punct de vedere, deoarece nu multe înaripate au acest dar.
A venit momentul să ne despărțim, îi aud pe pui cum vociferează că le e foame. Mă bazez pe tine! Transmite tuturor mesajul meu, îndeamnă-i să protejeze mediul, să ne viziteze, nu să ne perturbe, să creeze condiții pentru conservarea noastră.
Eu și prietenii mei vom fi mereu aici să vă încântăm vederea și auzul. Nu cerem mult, avem nevoie doar de grijă, respect și implicare. Dacă dorești să conversăm, privește-mă și-ți voi vorbi prin cântec, zbor și prin pacea sufletească pe care o vei simți admirându-mă!”
Citeste mai mult
