Filmul din gala de deschidere a festivalului „Ceau, Cinema!” a debutat cu un film subevaluat, respectiv „Fiul tăcut”, varianta în limba română a titlului „Jouer avec le feu”. O peliculă realizată în 2024 de franțuzoaicele surori Delphine și Mouriel Coulin. Tema ediției cu nr 12 a festivalului este dată de relațiile de familie. Or, din acest punct de vedere, filmul este mult, mult sub ceea ce spune de fapt pelicula ( de asta am spus că este subevaluat) și, dacă-mi dați voie, iese oarecum din tematica festivalului.
Să începem cu titlul. „Jouer avec le feu” – Joaca cu focul, în franceză – a fost tradus în engleză drept „The Quiet Son”, adică Fiul tăcut. Așa a circulat anul trecut prin Europa. O prostie! Sinopsisul filmului (adică descrierea sumară a conținutului, a intrigii) se referă la un părinte care-și crește singur cei doi băieți, unul bun și altul care o ia pe căi greșite, apropierea de extremism, crimă, bla, bla…
Titlul unei creații media este primul pas important în realizarea, producția și vinderea acesteia. Despre orice am vorbi, film, cântec, articol de presă. Cu titlul „agăți” destinatarul, spui ceva ce apoi dezvolți în conținutul propriu-zis, dirijezi înspre o idee, sugerezi, inspiri. Oricum, titlul este primordial! Un titlu bine făcut este viața produsului media.
Opinia mea este că aceia care se ocupă de promovarea filmului în cinematografe, englezi, francezi, români sau ce nație or fi având, au ignorat deliberat mesajul filmului, adică joaca cu focul, metafora acesteia. Au mutat cu bună știință drama unei societăți într-una de familie. Pentru că „Joaca cu focul” este ceva ce fiecare ar putea înțelege în mod diferit, nu este un titlu percutant, sugestiv. Pe când să spui „Fiul tăcut” … aha, este despre tată și copil, un film de familie, poate lacrimogen, hai să mergem așadar, este destinat din start domnișoarelor de pension cărora le place să plângă la televizor, să șteargă apoi siropul care curge din monitor, etc.
Alegerea acestui titlu și compunerea sinopsisului, din start se adresează celor care se preocupă de creșterea copiilor. Uite, dacă nu ți-i crești, dacă nu le asculți dorințele, uite cum ajung să facă moarte de om și apoi să stea la închisoare! Un astfel de titlu se adresează din start celor care nu-și pun mari probleme de gândire, se adresează celor care nu citesc decât titluri și eventual se uită la poze. Într-un cuvânt, celor ce citesc bilete de tramvai!
De ce au făcut asta, adică de ce au schimbat titlul și prin urmare și mesajul filmului!? Cred că în speranța nătângă de a avea un spectator în plus, de a vinde un bilet mai mult..
Jouer avec le feu – afișul filmului, titlul original este cel mai potrivit, acesta transmite adevăratul mesaj al peliculei cinematografice
Cum un titlu prost poate ascunde un mesaj vital…
Adevăratul mesaj este chiar acesta: ne jucăm cu focul! Iar joaca asta constă în a ne încălca principiile, a nu spune ce gândim, a face pe placul celuillalt doar în speranța românescului „ca să fie bine!” Nu va fi. Societatea este polarizată, cei care acum vin, cei care sunt împotriva justiției și a legilor, pentru că nu au încredere în ea și în ele, nu vor fi maleabili și înțelegători. Asta tocmai pentru că le lipsește educația iar lipsa acesteia îi face să nu înțeleagă sau să nu vrea să accepte argumentele raționale. Poți să le spui orice, vorbele tale trec pe lângă ei…
Educație nu înseamnă că ai o diplomă. Mă refer la educația adevărată, una care să te facă să gândești, să știi că ai de-a face cu o metaforă și să-nțelegi la ce se referă.
Firul roșu al filmului este un bărbat care merge cu torța de-a lungul unei căi ferate. Este tatăl din film, care lucrează la întreținerea șinelor. Merge cu torța, noaptea, să le verifice, să vadă dacă sunt drepte, dacă n-a sărit vreun bulon (șurub mare) și să pună în pericol circulația trenurilor. Șinele de cale ferată sunt simbolul siguranței, al drumului drept și cel mai scurt. Iar imaginea aceasta, a omului cu torța care verifică siguranța șinelor apare din când în când în film. Este, cum am spus, firul roșu al filmului, mesajul pe care franțuzoaicele Coulin îl transmit prin filmul lor. Dar care, prin titlul prost nu-l vedem sau refuzăm să încercăm a-l vedea.
Intelectualii trebuie să moară
Cel care moare în film este un doctorand de științe politice, un student eminent care studiază psihologia comunicării, a grupurilor. Cine-l asasinează? Fiul acesta tăcut, pe care nu l-am înțeles noi, care este membru marcant al unei galerii de fotbal, dar care nu termină școala, nu are și nu a avut o slujbă. Dar care sare la bătaie oricând și nu are încredere în justiție. Trebuie o revoluție!
Un alt simbol al filmului este acela când fiul cel tăcut, acela pentru care (speră promotorii peliculei) se duc părinții îngrijoprați la cinematograf, taie cu flexul o poartă de minifotabl. Și, cu ea, împreună cu galeria de fotbal din care face parte, se duce să-l asasineze pe doctorandul în științe politice.
În opinia mea, filmul are un mesaj pe care ar fi bine cât mai curând să-l înțelegem toți. Respectiv acela că dacă nu ne respectăm principiile și vom tăcea, doar ca să avem liniște și pace socială, o vom sfârși rău de tot. Eu sunt convins că acesta este mesajul filmului „Jouer avec le feu”, și nicidecum o labă tristă ca aceasta cu „Fiul tăcut”, o sintagmă care ne îmbie să tratăm totul așa, mai molcom, aveți măi grijă, aveți grijă de copii voștri și cu cine se înhăitează!
În fond, drama unei familii nu înseamnă nimic raportat la cea a unei societăți.
Asasinul, când a aflat că Universitatea de la Sorbona a fost închisă doar în timpul Revoluției franceze s-a arătat extrem de încântat. Iar apoi, a rostit câteva cuvinte esențiale pentru mesajul filmului. Demențiale, aș putea spune: Libertate? Pentru cine? Egalitate?
Citeste mai mult
