Daniel Mureşan O vreme, acum vreo 30 de ani, aveam o mândrie țâfnoasă că sunt român. Făcusem o revoluție, demolasem comunismul, eram tare mândru. Și străinii erau cam de aceeași părere, ne aplaudau și ne ajutau. A venit însă vremea politicienilor, a președinților ce ne-au făcut de râs. Iliescu a comandat imediat o contrarevoluție, cu mineri și oameni de bine. Un comunism cu față umană, înghițit rapid de un popor fără exercițiul democrației. A urmat Constantinescu, un Don Quijote român în care poporul și-a pus mari speranțe. Dar a sfârșit…
Citeste mai mult