Holodomorul, foametea provocată artificial în Ucraina, de către Stalin, între 1932 și 1933, a ucis peste 8 milioane de oameni. Unele surse susțin că numărul victimelor din rândul ucrainenilor este dublu. Dramele din Ucraina, din timpul Holodomorului, sunt teribile, iar cele mai teribile sunt cazurile de canibalism, a explicat istoricul Armand Goșu, pentru PressHUB. „Rapoartele poliției politice reconstituie contexte în care a fost atras soțul în casă, a fost lovit, omorât apoi gătit. În alte cazuri, oamenii dezgropau animale moarte cu luni în urmă, luau carnea care mai era pe oase și încercau să o gătească. În primăvară, mulți s-au salvat mâncând rădăcini”, a arătat istoricul. Situația era atât de dramatică, încât trenurile care treceau prin zonele din Ucraina afectate de foamete erau obligate să aibă perdele trase la ferestre. Și nu mai opreau în gări.
Vera Pulvas are azi 89 de ani. S-a născut într-un sat din Ucraina, în 1933, în plină foamete. O foamete indusă artificial de către Stalin, care a decis să le ia țăranilor ucraineni produsele agricole din gospodărie. Practic, cu poliția politică și cu armata, Stalin a luat tot ce însemna cereale. Rămași fără hrană pentru ei și pentru animale, fără posibilitatea de a părăsi satele afectate de foame, pentru că erau încercuite de armată, cel puțin 7 milioane de ucraineni au murit de foame. „Holodomorul a fost în centrul Ucrainei mai ales, în satul nostru, satul se numea Iustingrad, regiunea Kiev, la acea vreme. A fost o perioadă dificilă. Soldați au fost trimiși în satul nostru, de la Moscova, să ne ia toată mâncarea. Erau în fiecare casă, luau totul: cereale, mâncare, chiar și mâncare pentru copii. Oamenii ascund mâncarea în pătuțuri, sub saltele, dar au căutat și au luat totul. A fost foarte greu”, a povestit, pentru PressHUB, Vera Pulvas.
Foametea i-a ucis pe ucraineni cu milioanele. Vera Pulvas își amintește, pentru PressHUB, de poveștile cu oameni care cădeau pe stradă și mureau acolo, pe loc. „A fost o perioadă foarte grea, oamenii mureau, o persoană putea să meargă și să moară pe stradă. Au venit dricuri în satul nostru, au adus cadavrele și le-au scos din sat, în gropi comune”. Bătrâna nu are, nici după atâția ani, vorbe bune pentru soldații sovietici. „Oamenii i-au implorat să lase ceva de mâncare copiilor, dar au fost foarte cruzi, au luat totul. În 1947 a fost și foamete, dar i-a fost mai ușor să supraviețuim datorită recoltei pe care o aveam. Oamenii se duceau la muncă, la câmpurile de cereale, dar nimeni nu avea dreptul să ia nici măcar un pic de cereale. Copiii, după recoltare, mergeau la câmp și strângeau spice de grâu. Dar câmpurile erau supravegheate de soldați, prindeau copii, îi băteau și luau tot ce adunaseră. Și copiii după astfel de cazuri le era foarte frică”, a povestit Vera Pulvas.
Articolul complet îl puteți citi pe PressHUB.
Citeste mai mult
