Bistriţenii ai în vârstă privesc astăzi cu nostalgie spre Şirul Sugălete – un loc care, pentru ei, a fost cândva un simbol al eleganţei cotidiene şi al vitalităţii oraşului.
„Şirul Sugălete. E perlă în Bistriţa lăsată acum în degradare de autorităţi şi proprietari (cu excepţiile de rigoare)”, scrie pe pagina Petrus Italus Trust – Alianţa pentru patrimoniul bistriţean.
Şi odată ce vedem această fotografie, postată de aceeaşi organizaţie, cu siluetele elegante ale localnicilor şi arcadele rafinate ale clădirilor de la începutul anilor ’60, înţelegem şi mai bine de ce nostalgia aceasta e atât de adâncă. Imaginea pare desprinsă dintr-o scenă de film.
„Văzând aceasta fotografie cu eleganța locului și a localnicilor de la începutul anilor ’60 înțelegem și mai bine nostalgia. Pare un instantaneu luată în Bologna în anii de aur ai cinematografiei italiene“, mai scrie Petrus Italus Trust .
În fotografia din anii ’60, arcadele largi şi bolţile ogivale ale Şirului Sugălete creează un decor generos: omul care trece elegant, femeile în fuste care stau de vorbă în fundal, spaţiul aproape european-mediteranean al pieţei. Contrastul cu realitatea de astăzi e dureros-frumos: cât de mult s-a schimbat locul, dar şi cât de mult rămâne să fie salvat. Este o invitaţie la reflecţie asupra felului în care patrimoniul nostru urban e tratat.
Istoricul „şirului”
Pe scurt, câteva repere despre Şirul Sugălete, ce merită să fie cunoscute:
Ansamblul este format din 13 clădiri (unele surse spun 12), ridicate în secolele XV–XVI în zona laturii nordice a Pieţei Centrale din oraşul Bistriţa, judeţul Bistriţa‑Năsăud.
La parterul acestor clădiri se află o galerie de arcade cu aproximativ 20 de bolţi sprijinite pe 21 de pilaştri, care deschide spre piaţă şi spaţiul comercial din epocă.
Stilistic, aceste clădiri reprezintă tranziţia de la gotic la renascentist în Transilvania: fronturile de case, bolţile ogivale, etajele rezervate locuinţei pentru elitele oraşului.
Funcţional, parterul era destinat comerţului – prăvilii, depozite, ateliere –, iar etajele erau locuinţe ale unor bistriţeni înstăriţi.
Denumirea „Sugălete” pare să vină dintr-o poreclă dată de localnici: bolţile erau comparate cu „găleţi răsturnate” – „Subgălete”, apoi „Sugălete”.
Complexul este astăzi declarat monument istoric, cu coduri în Lista Monumentelor Istorice.