Termenul din titlu trimite la o anumită tendință cvasimaniacală de a căuta cu orice preț plăcerea. Așadar, nu avem în vedere dimensiunea filosofică a termenului. Deși o vom avea drept referențial în cele ce urmează. O filosofie, trebuie precizat, care și-a avut începuturile în Grecia antică. De menționat, în acest sens: în timp ce în centrul pomenitei filosofii este pus dualismul plăcere-durere, în viziunea de uz cotidian a adepților contemporani ai orientării hedoniste durerea este înlocuită de ideea de disconfort. În mod evident, fiind vorba, cu precădere, de latura psihică a acestuia. Pe de altă parte, ideea de fericire, un referențial al plăcerii în viziunea anticilor, este înlocuită de ideea, mai simplă, a distracției.
Într-un fel, trăind în alte vremuri, având de-a face cu alte situări existențiale, este firesc ca hedonismul anticilor să fie diferit de cel al contemporanilor noștri. Anticii vizau ceea ce am putea numi un hedonism organic. Căci procurarea plăcerii, cât și amplitudinea acesteia era supusă unei căi de mijloc. Excesele fiind evitate. În schimb, ceea ce este o particularitate a vremurilor prezentului, procurarea plăcerii este inevitabil condiționată de masivul și implacabilul proces de creșterea permanentă a consumului de resurse. Un fenomen derivat din consumerismul care a copleșit de-a dreptul societățile dezvoltate, generând ceea ce unii gânditori contemporani au definit că fiind un proces de juventizare a societăților de tip occidental. Și unde, drept consecință, spațiul public este ocupat nu de o cultură a treburilor publice, cât mai ales de către universul produselor oferite consumului. Un consum care nu evită excesul. Un consum care vine în întâmpinarea obsedantelor dorințe umane de a se păstra cât mai mult starea de bine, de sănătate, de prelungire a tinereții.
Pe un atare fond, al unei bunăstări relativ generalizate, procurarea plăcerii prin consum include și consumul de droguri. La modul general, profilul celui care apelează la droguri s-ar părea că ține doar de o anumită vârstă, de probleme de personalitate, de fragilitate psihică etc. Realitatea arată însă că, în foarte multe dintre cazuri, consumul este determinat de curiozitate, anturaj, nevoia de distracție etc.
În paranteză fie spus, în contextul tragediei provocate de un consumator de droguri, trebuie precizat că, potrivit datelor ultimului raport european, România continuă să se mențină încă sub media europeană la acest capitol. Cu toate acestea, fenomenul îngrijorează prin amploarea răspândirii consumului de substanțe psihoactive în rândul tinerei noastre generații. Este cât se poate de limpede că, într-un asemenea ritm, îi vom ajunge din urmă.
Dar revenind, trebuie precizat că ultimele decenii au marcat schimbări majore în rândul tinerilor. De pildă, o anchetă europeană semnala că peste 80% dintre tinerii anilor ’60 urmau studii superioare pentru propria dezvoltare. Ei bine, la aceiași întrebare, tinerii anilor ’90, opinau, în aceiași proporție, că scopul studiilor superioare este cariera, un job cât mai bine plătit. Această tendință s-a păstrat până în prezent. Urmarea studiilor superioare este văzută drept cea mai bună cale de a accede în rândul elitelor. Adică, de-a avea acces la confort și distracție. Într-un fel, accesul în rândul așa-numitei clase de mijloc este facilitat de către absolvirea studiilor superioare. Într-un fel, deja asistăm la o supraproducție de elite.
Toate bune și frumoase, s-ar putea concluziona. Căci, nimic mai firesc ca oamenii să trăiască în bunăstare și siguranță. Excesul în consum, indiferent de natura acestuia, putând fi considerat doar un efect colateral al acumulării de dezvoltare. Și care, fără îndoială, poate fi corectat. Chiar dacă o fi fiind doar pe ici, pe colo! Numai că sunt aspecte ale dezvoltării care pot îngrijora. Reținem doar două dintre acestea.
De pildă, recent, Elon Musk a anunțat că anul acesta se va implanta primul cip în creierul unui om. Și aceasta, după ce tehnologia Neuralink a fost autorizată în Statele Unite. Pe termen scurt, tehnologia va avea aplicații medicale, pe termen lung, însă, această tehnologie va duce la o simbioză între om și inteligența artificială.
Într-un fel, rațional, trebuie să acceptăm faptul că omul va evolua. Una dintre posibilități fiind mai sus pomenita simbioză. O chestiune care va împinge umanitate spre orizonturi greu de bănuit în prezent. Ceea ce este însă mai ușorde bănuit este că o asemenea tehnologie nu se va opri doar la aplicațiile din medicină, ci va fi folosită și pentru procurarea plăcerii, a distracției. Nimic mai simplu, ca prin mijlocirea unui asemenea dispozitiv să fie generate impulsuri care să comande creierului producerea de senzații de plăcere cu totul speciale, imposibil de procurat pe bătutele căi de natură chimică. Așa că, deloc surprinzător, ca omul să se despartă tot mai mult de natura organică a plăcerilor, intrând în era plăcerilor de factură ciborgică. Cum vor arăta acestea? Dumnezeu, cu mila!
O altă consecință a dezvoltării începe să fie tot mai mult supusă cercetării științifice. Și anume, studiul matematic al condițiilor care a dus la prăbușirea unor civilizații. În acest sens, semnalăm o lucrare semnată de profesorul Peter Turchin, „Sfârșitul Timpurilor”. Lucrarea are în vedere fenomene comune care marchează marile crize din istorie. Astfel, utilizând modelarea matematică, se ajunge la concluzia că supraproducția de elite și scăderea nivelului de viață al majorității populației este un fenomen care a însoțit de regulă prăbușirea civilizațiilor. Este un fenomen care deja a început să se manifeste în societățile de tip occidental, datele statistice indicând faptul că o minoritate a populației, elitele, este în situația de a concentra bogăția și puterea. Pe de altă parte, se observă că tot mai mulți indivizi aspira să facă parte din elită. Drept urmare, structura de putere se tot extinde. Dar, în același timp, cresc și tensiunile. Autorul și colaboratorii sunt de părere că fenomenele care se desfășoară în prezent în SUA și Europa seamănă cu fenomenele care au dus la prăbușirea structurilor de putere a celor 200 de societăți analizate.
Așadar, viitorul nu sună bine, ci mai degrabă problematic…
Gheorghe SCORȚAN este sociolog și un foarte cunoscut cercetător în domeniul științelor sociale…
Post-ul EDITORIALUL DE MARȚI – Gheorghe SCORȚAN – De la hedonismul organic la cel ciborgic apare prima dată în Gazeta Dambovitei.
Citeste mai mult