”Să nu-mi spună mie cei din țară, nici românii, nici statul, ce să fac și cum să fac. Nu le datorez nimic, căci nici ei nu fac nimic pentru mine…”
Victor – muncitor în bâtiment, Franța
În ultima perioadă are loc o discuție ce generează o tensiune socială inacceptabilă, care trebuie lămurită sub aspect legal, dar și moral. La întrebarea celor din țară dacă diaspora are dreptul să voteze pentru președintele României, în condițiile în care ei nu trăiesc în țară, nu plătesc impozite pe veniturile obținute afară și nici nu suportă direct efectele votului lor, răspunsul simplist ar fi că cei 15-20% dintre membrii diasporei care votează efectiv (aproximativ un milion de voturi) nu ar trebui să influențeze decisiv rezultatul. Problema o reprezintă suma unor factori precum absenteismul la urne al celor din țară, calitatea scăzută a clasei politice, eșecul guvernării, manipularea publică, influența negativă a social media și slaba calitate a candidaților prezidențiali.
Trebuie să acceptăm că social media a creat categoria internauților cu opinii. Majoritatea semianalfabeți sau analfabeți funcționali, fani ai ”googlemaniei”, licențiați în școala vieții cu rezidențiate în Italia, Spania, Franța, Germania si alte zeci de țări. Căci, asemenea lui Traian din Poplaca, plecat să-și caute fratele Ion în țara Muntelui de Aur, românii au în sânge mobilitatea și curiozitatea genetică. Cum altfel se explică faptul că pe lângă invazia Europei, avem români în Noua Zeelandă, USA, Chile, Mongolia, Burkina Faso, Barbados și chiar în Groenlanda.
Vreo 6 milioane de români, în diaspora
Statisticile recente ne spun că ”diaspora globală” este alcătuită din peste 250 de milioane de persoane, termenul generic (nu cel original) făcând trimitere la totalitatea comunităților, nu a indivizilor, care trăiesc în afara granițelor țării unde s-au născut. Câți sunt plecați? Nu există statistici oficiale și nici date certe la ultimul recensământ, cifra de 5.951.657, anunțată în anul 2017, fiind sigur modificată de efectele pandemiei COVID, recesiunea economică din vestul continentului și alți factori obiectivi. Dar este absolut cert, spun instituțiile europene, că România are cel mai mare procent de populație activă din Uniunea Europeana care trăiește în străinătate. Fapt ce a lăsat o imensă gaură pe piața forței de muncă românești.
”Am plecat pentru că așa am ales eu. Nu m-a alungat nimeni… puteam să rămân ca medic în țară și să procedez așa cum fac cei rămași acasă. Doar că eu mi-am ales profesia din vocație, nu pentru că așa a vrut tata sau mama. Și nici pentru avantaje materiale, standard social sau fală. Vreau să profesez pur și simplu. Greu de crezut, nu-i așa?”
Mihai – medic în UE
Program pentru diaspora? Zero
Da fapt, politicienii, partidele politice și statul român nu vor să aducă diaspora acasă. Este o realitate indubitabilă, confirmată și de lipsa unor politici publice aferente sau o retorică adecvată. Nici măcar acum, la alegerile prezidențiale, nici unul dintre candidați nu are un program de țară sau un capitol alocat repatrierii diasporei. Iar pentru mediul de afaceri, în majoritate îmbuibat de profituri exagerate, este mai convenabil ca statul să ”importe” muncitori din Nepal sau Sri Lanka, adică imigranți care nu au pretențiile salariale și ifosele românilor reveniți din Occident.
”Voi nu ați mâncat, mă”
De fapt, statul și politicienii, societatea în general urăște diaspora, chiar dacă nu vor recunoaște niciodată. Iar celor care refuză să accepte asta, le readuc aminte perioada anilor 1990, caracterizată prin ura față de românii de peste hotare, oameni care reveneau în țară după decenii de pribegie și fugă de comunism. Amintiți-vă cum le-am strigat în față… ”Unde ați fost în ultimii 20 de ani” și…” Voi n-ați mâncat salam cu soia!”. Reproșuri absurde, de parcă ei ar fi plecat de prea mult bine sub regimul ceaușist. Asta am făcut și de aceea avem astăzi politicieni agramați, incompetenți și corupți, urmașii celor din linia a doua a comuniștilor sau elevii acestora.
Nu doar că i-am umilit, dar i-am și jignit pe cei care reveneau în țară să ne aducă cunoștințele necesare despre democrație și capitalism, dobândite prin zeci de ani de muncă. I-am acuzat că reprezintă interesele străinilor, că au venit să ”sugă” bogățiile țării, iar noi suntem patrioți care „nu ne vindem țara“! Da, noi am anulat posibilitatea ca Ion Rațiu să devină președinte, tocmai pentru că ilustra imaginea celui reîntors, a capitalistului de succes, cu papion și apucături nobiliare.
”Nu mai suport să-i văd pe Ciolacu, Ponta, Blaga, Boc și ceilalți politicieni hoți. Am votat AUR doar ca pedeapsă pentru cei vechi, care ne mint de 30 de ani. I-am votat pe Georgescu și acum pe Simion, din răzbunare față de clasa politică, să nu îi mai văd tot pe cei vechi, care ne-au tot promis și nu au făcut!”
Cristina și Dan – Ulm, Germania
Gafele și exodul
Ne mai amintim că au urmat anii 2000, perioadă când statul a desconsiderat dorința românilor de a muncii pentru o plată corectă, și, în loc să ia măsuri pentru reglementarea corectă a pieței, i-a încurajat tacit să plece. Generând în spațiul public imaginea aruncată în derizoriu a ”căpșunarului”, românul necalificat ajuns să slugărească în raiul capitalist. Iar după 2007, în ciuda propagandei statului, au plecat masiv români din toate categoriile sociale: șoferi, zidari, sudori, brutari, fermieri, instalatori, menajere, dar și oameni cu pregătire universitară, adică ingineri, profesori, IT-ști.
Atunci a început dezastruosul exod al medicilor și asistenților medicali, cei mai buni specialiști, tineri și vârstnici, probabil cel mai dramatic fenomen pentru societatea românească. Din care nu ne-am revenit nici azi, căci hemoragia halatelor albe continuă, iar sistemul de sănătate este asemenea unui pacient aflat între terapie intensivă și îngrijiri paleative.
Diaspora educată
Ce nu a prezumat corect clasa politică și statul în acea perioadă a fost crearea ”diasporei educate”, formată din cei plecați la studii și reîntorși după ce au obținut o licență sau un doctorat… „afară“. Categorii care la revenire au fost întâmpinate tot cu ură, de ”sistemul” ce a refuzat să le omologheze competențele obținute, respingându-i prin instituțiile de învățământ sau de cercetare din România. Nimeni nu a urlat atunci, nimeni nu a spart internetul întrebând de ce le sunt ușile închise. Sau de ce sunt posturile ocupate de mediocritățile locale cu licențe la facultăți private obscure.
Așa că întreb… cum a fost posibil ca diplomele tinerilor reveniți, licențe obținute la universitățile prestigioase ale Europei și lumii, să nu valoreze nimic în fața comisiilor de concurs din universitățile românești?
Râma oportunistă
Ei bine, așa se explică votul masiv, din 4 mai, în favoarea candidatului AUR, individ absolut mediocru și banal, bătăușul școlii, care agresează sexual colegele și promite să le violeze mamele. Un tip din categoria râmei oportuniste, dotat cu inteligența nativă și spiritul descurcăreț specific, dar zero competență și cunoaștere.
Și atunci, ce-i de făcut?
Va urma…
SOMOGYI Attila
Vezi care e riscul posibil declanșat de prostia politică.
Articolul EDITORIAL: VINOVAT! Statul sau Diaspora? Partea I (”Voi nu ați mâncat salam cu soia”) apare prima dată în ZiarMaramures.
Citeste mai mult