Fiat justitia, ruat caelum. (Să se facă dreptate, chiar dacă s-ar prăbuși cerul)
Anul 2025 reprezintă un mare eșec. Politic, economic, cultural și chiar sportiv suntem căzuți, asemenea unor demoni. Ne zbatem într-o neputință cronică, de la vlădică și până la opincă, în vremuri în care doar țările conduse de oameni puternici vor răzbi.
Revoluțiile și profitorii tranziției
Revoluţiile produc oameni de acţiune, fanatici cu ochelari de cal, genii mediocre.
Contextul din 1990 nu a fost valorificat doar de șmecherii cu ștaif sau inteligență nativă. Profitorii veroși, precum Petre Roman, Adrian Năstase sau Dan Voiculescu, au reușit, siluind sistemul vulnerabilizat chiar de ei. Înșelând, furând, mințind, evazionând bugetul. Vinovații principali mai sunt printre noi, iar pe unii îi mai vedeți pe ecrane, în timp ce alții s-au ascuns prin vile fastuoase și reședințe dosite prin munți.
Victime am fost noi, căci fără datorii și cu creanțe de încasat, guvernarea FSN a fost mai ocupată să-și protejeze nomenklatura, cozile de topor din justiție și securitate, decât să aducă la cârmă românii competenți din exil.
Fantomele trecutului și degradarea elitelor
După 36 de ani, fantoma lui Iliescu mai bântuie prin satele și cătunele depopulate, cu oameni a căror memorie mai este populată doar de stafia lui Ceaușescu. Monarhia actuală arată ca o mantie mâncată de molii, iar intelectualitatea este doar o clică majoritară zgomotoasă, formată din analfabeți funcționali, licențiați în teologie sau limbi moderne aplicate. Cât privește clasa politică și liderii săi, există acum în popor un sentiment de ură, de silă, de dispreț și furie care pare să clocotească mămăliga din ceaun.
Justiția, privilegiile și impunitatea
Dacă apelați, pentru documentare, la inteligența artificială, care e mai rapidă ca un universitar local emerit cu hemoroizi, veți constata că majoritatea covârșitoare a liderilor asumați în 1989, la București sau pe plan local, au reușit în viață – în economie, turism, media, politică, sindicate și biserică. Nu și în justiție, căci, datorită privilegiilor dobândite în ultimii 25 de ani de la o clasă politică coruptă, magistrații anilor ’90 au ieșit de mult la pensie și vegetează, așteptând să le fie schimbate scutecele. Dacă nu au umplut deja cimitirele cu vinovăția lor nepedepsită și victime ale gutei, obezității și traiului prea bun.
Fără o lege a lustrației, o constituție corectă și o justiție bazată pe meritocrație, în România secolului XX, ciobanii au devenit milionari, sudorii s-au convertit în înalți funcționari publici, activiștii PCR în prefecți, mecanizatorii în oameni de afaceri, cârciumarii în ONG-ști, țapinarii în lideri sindicaliști, brigadierii de la CAP în primari, merceologii în șefi de județene, iar curvele în influencerițe și sinecuriste.
Savoniada din justiție
În Codul penal se găsesc destule articole pentru a condamna pe oricine. Numai să cauți bine…
Ceea ce se întâmplă acum în sistemul judiciar nu este o întâmplare, ci mai degrabă o acțiune deliberată, pregătită de cei care se opun dictaturii matriarhatului din justiția românească. Căci, urmărind conferința de presă de la Curtea de Apel București mă întrebam dacă cei câțiva bărbați prezenți, în acea adunătură tip prezidiu, apațineau zonei LGBTQ, apatia și lipsa lor de manifestare verbală fiind un elogiu adus mumiilor egiptene sau secretomaniei din catacombele justiției murdare.
Românii se întreabă, mai ales pe social media, cine să cerceteze abuzurile, incompetența, reaua-voință sau corupția din rândul magistraților, cu predilecție a judecătorilor. Judecătoarea Petcu? CSM-ul mirosind a duhoare de canal? Sau Înalta Curte confiscată de savoniști?
Politica frecatului la rece
Sfârșitul acestui episod penibil va avea loc sau se va stinge de la sine, când va interveni Comisia Europeană sau vacanța de iarnă. Președintele Republicii e incoerent și moale ca un bulz de brânză, premierul se luptă cu moțiunile de cenzură, colegii de coaliție și proprii liberali, iar Parlamentul o freacă la rece în așteptarea vacanței de iarnă, cu senatorii și deputații „epuizați” aprioric de numărul sindrofiilor, cantitățile de porcării tradiționale și volumul de horincă ce urmează a fi îngurgitat. Se pare că nimeni nu agrează o propunere de acum 10 ani, care prevedea ca toți parlamentarii să fie cântăriți la începutul mandatului, după fiecare vacanță și la finalul ciclului. Nu de alta, dar ar fi culmea să-și tragă și o indemnizație pentru… obezitate cronică.
Piața liberă a judecătorilor
Judecătorul e ca osia de car… o ungi, nu mai scârțâie.
Întrebarea zilei este cât costă un judecător pe piața liberă: la bucată sau în completele de 2, 3 sau 5 ori, adică toată secția sau instanța? Răspunsul venit din zona corupătorilor de profesie este cinic. Prețul este în funcție de nivelul instanței și de indicele corporal al purtătorului de robă. Declarațiile de avere sunt, oricum, incomplete sau false!
Vox po(puli)
Dar ce se întâmplă dacă po(pulația) ieșită în stradă acum va greși direcția, începând să militeze împotriva lui Bolojan și pentru Călin Georgescu? Ori va renunța la proteste de dragul piftiei de porc? Cred că, în sistemul judiciar, se va aplica „principiul” interbelic al lui Caragiale: se va revizui pe ici pe colo fără a se schimba nimic, sau nu se va revizui nimic, dar se va schimba pe ici pe colo. Situație în care savoniada, ca și curent de influență, va cotropi și ocupa zonele de putere, iar prima doamnă a justiției se va înfinge în fotoliu de la Cotroceni, alungându-l pe individul șters, mai preocupat de carnețelul din mână.
Zoopolitikonul validează, dar nu își asumă nimic
Fiat justitia, pereat mundi!
Problema României nu este independența excesivă a justiției ca putere de stat, ci independența actuală fără mecanisme de responsabilizare, CCR suferind de un deficit de legitimitate profesională, iar CSM de deficit de transparență și deschidere publică. Pe cale de consecință, judecătorii sunt niște zeități intangibile cocoțate în vârful unui sistem celest, validat de fauna zoopolitikonului incompetent sau corupt.
Ieri, doar 13% dintre magistrați, aproximativ 800, susțineau spălarea rufelor public, nu în familie. Prea puțini într-o țară care are 6.500 de judecători și procurori, grupați în 243 de instanțe. Și prea mulți din cei 800 sunt doar niște simpli oportuniști, care asemenea politicienilor își schimbă culoarea izmenelor.
Cu o clasă politică compromisă, o mass-media senzaționalistă în goană după rating, zona social media manipulată și fără reguli, problema se va stinge de la sine, iar pe 1 februarie aleșii neamului vor reveni la Casa Poporului cu câteva kilograme în plus și niște targeturi personale updatate.
Salus populi suprema lex esto!
Somogyi Attila
Citește și editorialul despre patriotismul de fațadă și realitatea tristă a Băii Mari.
Articolul EDITORIAL: Savoniada din justiția românească. Eșecul responsabilității publice apare prima dată în ZiarMaramures.
Citeste mai mult