Probabil cu maximă exactitate nu știm sigur nici cui suntem datori. Căci ne-am împrumutat în ultimii 5 ani atât de mult și de la atât de mulți, încât suntem datori pe două generații în avans. Am uneori sentimentul că datorită incapacității de plată în care vom intra curând, va trebui alungată din țară sau stârpită generația ce va ieși la pensie după 2040. Ceea ce este relativ ușor de realizat, dar profund nedrept!
Și asta pentru că Guvernul Bolojan pare a fi suit într-un fel de căruță tradițională, de fapt un car cu boi ce merge pe un drum de țară desfundat, înoroit și presărat cu grohotiș. Iar la atelaj sunt înhămați un exemplar castrat de Hereford și unul de Gelbvieh, ce par că se războiesc în mers, asemenea țărilor de proveniență pe frontul de la Marna. Însă căruțașul este clar autohton, un soi de hermafrodit cu ciucuri stânși pe picioarele crăcănate sau valgum, glezne goale și barbă rasă miriște, țap sau călugăr răspopit.
După atitudine pare școlit la universitățile creștine din țară, în limba română și la fără frecvență, dar posesor al unei licențe în teologie, asistență socială sau arta evaziunii fiscale. Și, în mod cert, nu se înțelege de nici un fel cu dobitoacele care trag la ham. Asta e… nu știi limbi străine, ești la cheremul unui specimen din clasa sanisarpov sau mai rău, al unui scopit cu mutră de șoarece înfometat, dar cu diplomă de Sorbona.
Dar pe cine interesează, în afară de Ilie Bolojan, care este datoria reală a României? Aproape pe nimeni. În nici un caz pe Grindeanu, Fritz, Kelemen, Simion, Gavrilă sau Șoșoacă. Poate mai este interesată madam Ursula să vadă dacă mai e ceva de ciupit pentru big pharma și eventual Ruthe, care acționează ca agent der marketing al oligarhiei industriei de armament. În nici un caz pe pensionarul, asistentul social, șomerul sau muncitorul de rând, care vor doar ceva în plus la venitul de amărăștean. Zero interes la medicul, magistratul, vameșul sau alte specii de bugetari… cu lipici la dește.
Nu stiu dacă are talent, dar stie să muncească
Premierului Bolojan i se reproșează că nu e prea… estetic, adică ar fi tot atât de aspectuos ca un gâde turc sau un vătaf de țigani. Nu prea îi place nici să comunice, fiind din genul ”tace și face”. Problema e că dacă la Oradea și Bihor, nea Ilie avea niște yes men în consiliile locale, habarniști dar bucuroși să fie părtași la epopeea bolojenistă, la București se confruntă cu o altă faună. Aici sunt toate scursurile și toți bastrazi lepădați de bazarul balcano-fanariot, un cazan în care fierbe un amalgam de naționalități și religii amestecate ca limbile în Babilonul timpuriu.
Înjurat în surdină, scuipat pe la spate și lătrat pe uliță noaptea, premierul continuă să țină azimutul și nu vrea să cedeze de la direcția stabilită la plecare. Nimeni nu-l iubește sau susține pe premier. Nici măcar liberalii lui, care preferau ca șef idiot un general scos la reformă și cu trei cizme în dotare, decât un diriginte de șantier cu cizme de cauciuc și salopeta suflecat. Nici unguri ce încă joacă csardașul prieteniei, dar care tot către Budapesta se cufuresc. USR-ul îl suportă pe politicianul proletar de musai, căci s-a săturat de opoziție și lătrat la porți închise. Cât privește PSD… este clar că noua conducere, avortată din cea veche reciclată, numără lunile rămase până la ziua când va pune mâna pe cheile visteriei. După care vor da bani primarilor, muncitorilor plătiți cu minimum pe economie, pensionarilor, bugetarilor, bisericilor și mass mediei, asigurându-și realegerea la scrutinul din 2028.
Nu mai sunt elite, nu mai este seriozitate, talentele sunt pe cale de dispariţie, cine vine din urmă?!
Dacă în politica mare se joacă piesa ”O noaptefurtunoasă în drumul spre stele”, în teritoriu este jale, noii președinți de județene confruntându-se cu sertarele pline de datorii și goale de bani. Și cum ”omerta” funcționează mai abitir ca în perioada de glorie a mafiei americane, nu este de mirare că nici un președinte pesedist de consiliu județean nu va face plângere penală împotriva unui fost președinte liberal sau userist. Și știți de ce? Pentru că înaintea liberalului a fost tot ai lui sau, și mai rău… înainte de a se unge lider PSD-ist a fost… ați ghicit, liberal! Soluția fără risc este să facă noi împrumuturi, pe termen cât mai lung, cu ani mulți de grație și tragere, indiferent de dobândă. Bani pe care să poată să-i cheltuiască pe aceleași tâmpenii neproductive: un aparat de imagistică nou la un spital care nu are secție sau medic specialist în domeniu, un așa-zis parc tehnologic unde nu se vor așeza nici rromii nomazi, sărbători cât cuprinde într-o lume în care ziua bărbatului este celebrată simultan cu cea a toaletei (adică a budei, latrinei, closetului, veceului…).
Iar dacă nu avem elite la centru, cum să avem în teritoriu?, spațiu unde ne îmbătăm cu apă rece, afirmând că avem personalități, indivizi cu titluri pompoase, gen profesori emeriți, universitari, doctori, judecători și… așa mai departe. Pe care îi declarăm cetățeni de onoare ai județului, municipiilor, comunelor, pe bandă rulantă, fără merite reale sau virtuți cuantificabile. Iar dacă nu avem familii talentate sau cu har, ce așteptări să avem de la generațiile alfa și beta? În definitiv, se știe că proștii sunt necesari oamenilor inteligenți, tot așa cum oamenii cinstiți sunt necesari escrocilor.
Un adevăr axiomatic!
Omul are nevoie de 2 ani pentru a învăța să vorbească și de 60 de ani pentru a învăța să-și țină gura.
”De ce nu puneţi şi pe râs impozit, Şi birul progresiv pe sărăcie?De ce nu puneţi taxe pe-ntuneric? Impozitaţi şi vântul ce adie!Distrugeţi tot, de-a lungul şi de-a latul. Nu-i logic să nu puneţi nişte biruri,Pe nou-născuţi, ce nu ştiu cum îi cheamă,Dar ce fiscalitate este aia, Din care nu se fură-ntreaga pâine?”
Impozit pe râs – poezie de Adrian Păunescu
SOMOGYI Attila
Vezi și editorialul despre presa vândută la kilogram.
Articolul EDITORIAL: România, între impozitul pe râs și datoria care nu mai face pe nimeni să zâmbească apare prima dată în ZiarMaramures.
Citeste mai mult