„În spatele guvernului vizibil se află… un guvern invizibil, care nu datorează loialitate poporului și care nu recunoaște nicio responsabilitate.”
Theodore Roosevelt
Anatomia unui sistem politic corupt
Marea problemă a societății noastre o reprezintă politicienii de calitate și moralitate discutabilă. Haită hămesită populată de lupi, șacali, hiene, sconcși, wolverine, iepuri de mare sau hoopoe, viețuitoare bipede, în marea lor majoritate urât mirositoare, total incompetente și analfabete funcțional.
Funcția publică, mijloc de îmbogățire
Nimeni nu intră în politică pentru „a servi” poporul. Mentalitatea rural-fanariotă ce caracterizează zoopolitikonul actual stabilește clar că un om ajuns „șăf” poruncește, pretinde, zbiară, înjură și profită de poziția deținută. Imaginea politicianului educat și responsabil, care-și ridică pălăria în public către cetățeni sau care salută primul masa de oameni, este doar un clișeu istoric.
Nu știu ce este în mintea primarilor, președinților de consilii județene și a consilierilor locali. Foamea lor de putere a devenit endemică, goana după înavuțire și privilegii fiind la limita dintre dezgust și nesimțire. Intrați în politică fără o profesie, experiență sau licențe universitare pe bune, categoriile menționate ajung în doar câțiva ani să posede un IMC (Indice de Masă Corporală) între 25 și 40, în concordanță cu demnitatea publică deținută și durata în funcție. Proporțional, reprezentanților poporului le cresc averile licite și ilicite, garderoba familiei, numărul de reședințe, parcul auto, excursiile în străinătate, concubinele și încrederea în sine.
De ce nu există soluții reale din interiorul sistemului
Societatea civilă nu înțelege câteva aspecte majore. În primul rând, că politicienii nu pot fi reciclați, ci doar aruncați la gunoi. Ca scutecele murdare. Apoi, că toate demnitățile publice devin surse de averi ilicite și generatoare de sinecuri. Nu în ultimul rând, că este mai ușor să faci nimic sau tâmpenii pe bani publici decât să conduci o echipă care sapă șanțuri la un privat.
Pe cale de consecință, singura soluție democratică este convingerea, prin presiune civică, asupra necesității adoptării deciziilor privind marile probleme de interes național, în mod obligatoriu cu participare populară. Pentru cine nu știe, a uitat sau vrea să ignore regulile democrației, în România suveranitatea națională aparține poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative și prin referendum. Care poate fi național sau local.
Coaliții strâmbe, cu reguli proprii
Urmăresc așa-zisele negocieri pentru o coaliție politică, pentru generarea unui guvern. Doar că lucrurile se întâmplă greșit. Fapt ce va afecta viitorul imediat al unei țări care se împrumută săptămânal, pe datorie. Nu pentru a investi în dezvoltare, ci pentru salarii, pensii, pensii speciale, indemnizații, finanțări nerealiste, cheltuieli inutile, sinecuri clientelare, subvenții, vouchere, carduri de vacanță și alte invenții costisitoare.În mod firesc, președintele cere partidelor parlamentare să negocieze o majoritate politică. Apoi, numește un premier, la propunerea coaliției politice parlamentare formate. În final, semnează decretul de numire și felicită guvernul.
Reamintesc câteva aspecte importante, prevăzute în Constituție, respectiv că Președintele României desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru și numește Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament (art. 85); tot el poate consulta Guvernul cu privire la probleme urgente și de importanță deosebită (art. 86); Președintele României poate lua parte la ședințele Guvernului în care se dezbat probleme de interes național privind politica externă, apărarea țării, asigurarea ordinii publice și, la cererea primului-ministru, în alte situații (art. 87).
Unde scrie că președintele, fie el olimpic internațional și matematician, răspunde de programul de guvernare, găsirea soluțiilor pentru deficitul de țară, negocierea PNRR sau stabilirea miniștrilor? Nicăieri. Iar pornim greșit?
Realitatea votului și aritmetica democratică
Alegerile nu au fost câștigate de PSD, care a avut doar 22,30% la Senat și 21,96% la Camera Deputaților. Prin urmare, domnul Grindeanu & co. trebuie să țină alinirea în front, pentru că PNL + USR + UDMR dețin 32,92% din voturile Senatului și 31,94% în Camera Deputaților.
Pe înțelesul analfabeților funcționali politici pesediști, cele trei partide constituie o majoritate mai mare, care chiar poate guverna fără PSD. În schimb, social-democrații nu pot guverna singuri. Doar dacă nu vor să devină bălegarul sau fânul din remorca ștrafului la care sunt înhămați caii lui Simion.
Intervențiile neconstituționale ale președintelui
Imixtiunea președintelui Dan în negocierile parlamentare nu este legală, nici în stabilirea programului de guvernare, cu atât mai puțin în desemnarea miniștrilor. Este treaba partidelor populate cu oligofreni, analfabeți, bețivi, curvari și pederaști. Așa funcționează democrația românească și, până când poporul nu va schimba Constituția prin referendum național, așa trebuie să fie. Ne place sau nu ne place, asta e!
Dar cel mai important este ca politicienii să nu aibă dreptul de a mai face numiri politice. Nici prin partide, nici prin Parlament și nici prin Președinte. Însă asta implică modificări legislative ce trebuie aprobate de parlamentari, care sunt membri de partide, iar legile trebuie promulgate de un președinte care încă încurcă Primăria cu Președinția.
Reforma administrativă, o sperietoare pentru clasa politică
Au parlamentarii actuali capacitatea, motivația și interesul să facă reforma administrației publice? În niciun caz. Multora le tremură izmenele și sunt luați de cufureală doar la gândul alegerilor anticipate. În plus, ce să facă 165 de parlamentari deveniți șomeri după un scenariu bolojenist? Nu știu să facă absolut nimic, iar dacă din cele aproximativ 150 de agenții naționale vor rămâne doar 60, alte câteva sute de politicieni ratați, perdanți ai alegerilor locale, dar propulsați secretari de stat, prefecți sau directori de agenții, vor trebui să iasă cu boii sătenilor la păscut.Sună armaghedonic, dar avem disperată nevoie de un Bolojan ca premier! De ce? Pentru că este singurul care a promis și va face reformele necesare. Restul sunt incapabili.
“Oamenii nu ar trebui să se teamă de guvernanți, ci guvernanții ar trebui să se teamă de oameni.”
Alan Moore
SOMOGYI AttilaVezi și editorialul despre anarhia ce paște România după alegerile prezidențiale 2025.
Articolul Editorial – Jos labele de pe putere: de ce politicienii trebuie scoși din funcții, nu reciclați apare prima dată în ZiarMaramures.
Citeste mai mult