”Alegerile sunt modalitatea legală prin care poporul își dă acordul să fie furat de politicieni!”
Vox Net
6 luni de coșmar pentru o mare parte din români
Ideea apariției unui individ mesianic, hologramă studiată a mareșalului Antonescu, care anunța că își asumă salvarea țării, a creat frisoane, în special în rândul României educate. Adică al oamenilor care văd și înțeleg mesajul de tip ”simio-georgescian”, dincolo de falsa retorică patriotardă. Degeaba negăm, suntem o simplă națiune rurală, cu o mentalitate și cultură tipică educației realizate cu suplinitori…, nu cu profesori titulari, la care se adaugă segmentul de orășeni din specia ”prima și a doua generație încălțată” și o intelectualitate cu aere de prețiozitate, clasă ce se consideră deasupra problemelor și așteptărilor poporului.
Dar spectrul social mai cuprinde niște reziduuri ale fostei aristocrații, în mare parte scăpătată și prețioasă în apariții, câțiva urmași insignifianți ai monarhiei ce subzistă din subvențiile statului, o nouă burghezie capitalistă formată din ”gulerele albe și albastre”, în marea ei majoritate, flămândă. În rest, țăranii cu gospodării de subzistență, câțiva fermieri cu exploatații agricole mari, dar majoritatea străini și o populația navetistă, faună a celor care nu sunt nici țărani, și nici muncitori. La care se mai adaugă o cantitate intens speculată valoric, numită impropriu ”diaspora”, formată din românii supărați, dintre care unii au plecat imediat după 1990, iar alții…, săptămâna trecută.
Alegerile prezidențiale au constituit o exemplificare a mediocrității unei democrații a descurcărelii, în nici un caz a meritocrației. Partidele și-au confirmat diletantismul, amplificând prin incompetența lor ura unui popor ce strânge cureaua, în timp ce nădragii politicienilor stau agățați sub burdihanele de lăuze.
Scrutinul din 18 mai nu a fost câștigat de Nicușor Dan și nici pierdut de George Simion. Marea perdantă este clasa politică, în ansamblul ei, entitate ce a primit o binemeritată scatoalcă după ceafă, aplicată cu mânie proletară de o nație sătulă de inflație, împrumuturi de miliarde, sărăcie, stagnare economică, evaziune fiscală, concurență neloială pe piață, amantlâcuri, nepotism, incompetență, corupție și tupeu.
Partidele politice actuale ar trebui, într-un gest de bun simț, să se autodizolve
În timp ce politicienii de pe lista celor o mie (lideri naționali, miniștri, parlamentari, primari, președinți de filiale, consilieri locali), ar trebui să meargă la sapă, coasă sau lopată. Iar primul care ar trebui să moară de rușine este ”gloriosul” partid hibrid, alcătuirea neocomunistă perdantă condusă de dinastiile incompetenților corupți formate la Academia politică PSD ”Adrian Năstase”.
Nici istoricul partid al brătienilor nu stă mai bine, salvat in extremis de la înec de colacul bolojenist. Cu lideri derogați și fără putirință, atât la nivel național cât și în filialele județene, liberalismul românesc s-a evidențiat printr-un festivism penibil de tip american, cu lozinci populiste copiate, gen ”D-zeu să binecuvânteze… (județul) și…(locuitorii județului)”, dar mai ales cu pseudo liderii perdanți, lipsiți de onoare și curaj politic, disperați să se țină pe scaune uzurpate.
Într-o situație intolerabilă se află și partidul talibanilor canibalizați, o adunătură de trădători cu pretenții de politicieni, cu mentalitate oengistă, auto-supraevaluați și lipsiți de decență. Ei nu recunosc că nu sunt în slujba poporului sau în serviciu public, dar își arogă misiunea de conducători ai poporului mediocru, ce trebuie salvat chiar și cu forța, de gașca lor de yuppie atotcunoscători. Exemplu… apariția de duminică seară, în balconul prezidențiabil, a haitei de coropișnițe barniste, gata să-și asume victoria liderului demisionat din partidul cu democrație discutabilă, mi-a creat un sentiment de greață totală, netratabil cu colebil sau dicarbocalm.
Și totuși, partidul care-și arogă, în mod abuziv, reprezentarea întregii minorități maghiare merită astăzi un pic de clemență, chiar dacă toată activitatea și poziția lor de ”balama politică” este clădită pe oportunism și interes de grup. Dar cel puțin și-au respectat promisiunea de a mobiliza o minoritate disciplinată, care din fericire a votat cum le-a cerut liderul intern și nu Viktor Orban. Contribuția lor este importantă, dar este generată de instinctul de conservare și nu de convingerea unor asocieri certe.
Alegerea lui Nicușor Dan a spălat rușinea de pe obrazul României
După retorica hipnotic-incoerentă a vorbitorului de pidgin (vocabular conținând un amestec de cuvinte în română, franceză, rroma și engleză), onoarea Franței nu poate fi contestată și nici jignită de mai ”tânărul protejat” al yoghinului ezoteric confuz. Pretextul de a sta în picioare la Bruxelles, și nu în genunchi, a fost doar o himeră propagandistică nefericită, utilizată de un individ învățat să debiteze platitudini iraționale. În fapt, percepția europeană este aceea că Simion pleda pentru o Românie care se simte umilită, din poziția unei rude sărace de la marginea satului, un bețiv și certăreț care-și bate nevasta și își violează soacra.
Victoria lui Nicușor Dan nu este o reușită personală a acestuia, nici a staff-ului sau a unei strategii de campanie strălucite. Obținerea președinției se datorează mobilizării populației urbane, a antreprenorilor, ieșirii masive la vot a tinerilor și studenților, lipsei de combat a PSD-ului inert, la care se adaugă susținerea covârșitoare din Republica Moldova și votul celor din diaspora educată. Restul este filozofie…
Ce va urma?
O președinție decentă și lipsită de spectaculozitate, a cărei prestație va fi onorabilă, dar nu strălucită. Pentru țară, importantă va fi activitatea viitorului guvern condus, de preferat, de un Ilie Bolojan lăsat să-și facă treaba și susținerea Parlamentului.
Fapt important, cel puțin pentru patru ani mișcarea neolegionară și activitatea sectei de tip creștinism new age OZN, nu vor deveni politici de stat sau parte a curriculei școlare din România. Însă a fost câștigată doar o bătălie… nu și războiul!
”Omul nu este creat pentru a fi sclavul fricii, ci stăpânul propriei conștiințe.”
Albert Pike
SOMOGYI Attila
Articolul EDITORIAL de post-alegeri: Premiantul vs Bătăușul. Cine a pierdut, de fapt apare prima dată în ZiarMaramures.
Citeste mai mult