https://www.observatorulbuzoian.ro/feed/Într-un partid în care disciplina de partid și tăcerea impusă au fost timp de decenii reguli nescrise, Constantin Toma, primarul Buzăului, rupe acest consens printr-o serie de declarații rare ca ton și gravitate. Ceea ce surprinde nu este doar conținutul criticilor, ci și faptul că ele vin din partea unui om care a fost considerat unul dintre performerii electorali ai PSD dar și un susținător, cel puțin în aparițiile publice, al lui Marcel Ciolacu. Când „oamenii cu rezultate” încep să vorbească, înseamnă că există niște fisuri în sistem.
Toma nu doar că îl critică pe Marcel Ciolacu, ci îl face responsabil pentru gestionarea proastă a alegerilor și pentru faptul că nu a știut când să se retragă. Nu este o simplă supărare post-electorală. Este o ruptură de încredere: „Atunci trebuia să fi făcut pasul în spate… rezultatul ar fi fost altul.” Este, de asemenea, o răfuială cu ipocrizia politică internă: „Nu am discutat după alegeri… nici el nu m-a sunat.” Toma transmite că cei de la vârf nu doar că nu conduc eficient, dar nici nu-și asumă răspunderea.
În acest context, nu putem să nu ne întrebăm dacă reacția explozivă a lui Toma nu are cumva și o motivație personală, ca o ripostă la declarația recentă a senatorului Lucian Romașcanu, care l-a nominalizat pe tânărul Romeo Lungu ca posibil succesor la conducerea PSD Buzău — o funcție pentru care și Constantin Toma, președinte al organizației municipale, ar fi avut aspirații evidente.
Când Toma spune: „Restructurarea a început… mai au să mă dea afară și restructurarea este totală”, el nu mai vorbește doar despre o problemă de viziune, ci despre un posibil conflict deschis între generații, curente și interese în PSD. Nu e doar despre cine pleacă, ci despre cine și ce fel de partid rămâne. De asemenea, nu este exclus ca Toma să încerce să folosească tocmai eșecul tandemului Ciolacu–Antonescu pentru a câștiga notorietate internă, repoziționându-se ca lider local cu anvergură și, eventual, pentru a prelua chiar conducerea filialei PSD Buzău.
Această ieșire nu este un simplu gest de frustrare. Este semnalul că, în interiorul PSD, fierbe ceva. Iar dacă partidul continuă să ignore vocile din teritoriu și realitățile din societate — inclusiv furia electoratului tradițional, cum sunt militarii și pensionarii —, s-ar putea ca vocea lui Constantin Toma să nu fie o excepție, ci începutul unui val de contestare internă care nu vine din alte zone ci fix din județul actualului președinte al partidului.The post Editorial: Constantin Toma, vocea disidenței din PSD — curaj sau începutul unei rupturi? first appeared on Observatorul Buzoian.
Citeste mai mult
