”Simion a promis că va schimba tot, că va pune pe cine trebuie în posturile decizionale, că va da oamenilor case ieftine si credite fără dobândă, facilități de angajare și locuri de muncă bine plătite. Cum o va face? nu știu, e treaba lui doar va fi președinte!”
Vocea alegătorului anonim
Mass-media, plătită să dezinformeze?!
Refuz să mai accept, în această campanie prezidențială, informații din mass-media românească. A devenit respingător de grețoasă și agresivă, putându-se simți în aer mirosul murdar al banilor evazionați, duhoarea puturoasă a sumelor provenite din alcoolul neaccizat, mita venită pe filiera dezvoltatorilor imobiliari și cea plină de noroi și sânge din raiul forestier.
Se vehiculează sume importante, statul fiind principalul sponsor al destrăbălării și risipei de fonduri publice, în campaniile electorale și nu numai. Să ne reamintim doar de faptul că în timpul pandemiei Covid 19, Guvernul a alocat 40 de milioane de euro doar pentru finanțarea unei campanii de informare a populației prin intermediul mass-media, sumă majorată în Parlament, la 50 de milioane de euro.
Mass-media a devenit un mediu toxic populat cu reporteri agramați, specializați în ăăă-uri și mnnn-uri interminabile, absolvenți sclifosiți ai academiilor proprii din ograda trusturilor media, cititoare de prompter îmbătrânite pe poziție și realizatori de emisiuni din specia mercenarului de presă traseist. În acest context, nu este de mirare că românii serioși se informează despre politică sau țara lor utilizând ca surse presa online străină, posturi de televiziune credibile, gen BBC, CNN ori DW, sau direct de pe YouTube.
Statul finanțează politica. De ce?
”Nu înțeleg de ce dă statul bani partidelor și politicienilor. Vor să activeze? Să se autofinanțeze din resurse proprii, cotizații, donații publice și alte surse legale. Vrem schimbarea clasei politice, dar tot noi, prin stat, finanțăm existența lor.”
Iacob, vânzări Elveția
România s-a aliniat practicii europene, chiar dacă transparența privind finanțarea partidelor politice este în zona crepusculară. Astfel, se știe că, în anul 2024, partidele parlamentare din România au primit de la bugetul statului, cu titlu de subvenție pentru funcționare, suma de 386 de milioane de lei, adică echivalentul a 77 de milioane de euro.
În plus față de subvenție, formațiunilor politice le vor fi decontate și costurile campaniei electorale din același an, partidele raportând cheltuieli de peste 650 de milioane de lei. Ceea ce înseamnă prăduirea bugetului de stat cu aproximativ 1 miliard lei, echivalentul a 200 de milioane de euro. Bugetul este sărac, țara trebuie să funcționeze în regim de austeritate, cu toate acestea, continuăm alocarea de fonduri publice pentru partidele politice, subvențiile devenind principala sursă de venit a partidelor.
Trebuie să știm că alegerile din 2025 sunt cele mai scumpe alegeri prezidenţiale din istorie, veniturile totale declarate ajungând la 180 de milioane de lei, iar cheltuielile la 144 de milioane de lei. Dar atenție, cheltuielile sunt decontate doar după finalizarea alegerilor, astfel încât, pentru a-și putea finanța costurile, partidele a trebuit să facă rost de bani. Așa se poate ca 70,5 demilioane de lei, respectiv 99% din sumă, provin din împrumuturi, 595 de mii de lei sunt din venituri proprii şi 48.850, din donaţii.
Altfel spus, pentru menținerea democrației și din cauza lipsei de capabilitate financiară a partidelor politice, e nevoie de resurse de la stat care să asigure independența politicienilor și menținerea încrederii în instituțiile statului, anulând oportunitățile prin care criminalitatea organizată poate influența, cumpăra sau corupe administrația publică. Un pretext aberant pentru a alimenta un mediu eminamente corupt, incompetent, păgubos și dăunător democrației.
Dar oare cine îi împrumută pe politicieni și partidele lor???
Iluzia de justiție socială
”Asemenea celorlalți membrii ai diasporei educate, eu votez rațional și nu visceral. Între un flecar ce aruncă vorbe și omul de administrație cu doctorat în Sorbona, este clar ce opțiune trebuie să am. Nu vreau ca familia rămasă în țară, părinții mei să trăiască experiența populismului mincinos.”
Aurelia, management, Norvegia
Majoritatea românilor educați se rușinează că fac parte din ”diaspora” alături de românii care lucrează în agricultură, construcții sau îngrijesc bătrâni, având locuri de muncă precare și prost plătite. Sau alături de cei care nu au reușit să se integreze. De ce? Pentru că românii plecați la orice fel de muncă îmbrățișează cu entuziasm valorile multiculturale ale societăților occidentale unde s-au stabilit, dar nu renunță la rasismul și discriminarea de clasă cu care au venit îndoctrinați din România.
Ori tocmai în acest mediu a prins mesajul AUR, retorica urlată și manipulatoare a lui George Simion, la milioanele de nemulțumiți, cei care lucrează legal sau la negru pe șantiere, ferme, în abatoare, fabrici și depozite, la curățenie, în hoteluri și restaurante, conduc taxiuri sau camioane în toată Europa.
Ei nu știu ce vor, nu au așteptări clare, vor doar să nu mai fie cei pe care îi consideră vinovați pentru deceniile de stagnare și exodul lor. Ce va fi după? Nu îi interesează, ei vor să creadă în sufletul lor că Simion și Georgescu sunt… CUM?
Va urma
SOMOGYI Attila
Vezi și riscul pe care îl reprezintă prostia politică.
Sursa foto: Depositphotos
Articolul EDITORIAL: Cele două Românii din diaspora? Partea a II-a (Vot visceral vs. vot rațional) apare prima dată în ZiarMaramures.
Citeste mai mult