Guvernul a prezentat ”măsurile” prin care îi sprijină pe români în plină criză economică. S-au câcâit să scoată un program prin care este evident că ne sprijinim singuri, dacă putem. Și nu vă faceți prea multe iluzii, pentru că acum a fost prezentat un draft, care are nevoie de aprobare de afară, la mijloc fiind vorba despre fonduri UE.
Trecem peste faptul că oricum întârzierea prezentării este foarte mare, punând-o pe seama asiduității cu care au fost nevoiți să-și stoarcă neuronii, plus pe seama faptului că ”echipa câștigătoare” jucase la loteria Cîțu și trăsese lozul necâștigător, pe care l-a aruncat la gunoiul istoriei după doar 6 luni.
N-a mai fost un ”festival al democrației”, cum îi place să spună făcătorului de nimic Rareș Bogdan, ci ”festivalul – bine șefule, dacă zici tu”, noul loz câștigător fiind trimis în plic gata desfăcut, iar numele scris direct pe plic, nu pe o foaie din interiorul lui. În fine, avem premier care este și șef de partid. Să fie stabilitate, ca să nu fie rău.
Să revenim la ”măsurile” convenite în alianța PNL-PSD-UDMR, pe care le-am prezentat AICI.
…și să ne oprim asupra interpretării: ”Salariul minim pe economie va crește doar dacă vor angajatorii.” Ar fi vorba despre 200 de lei în plus, bani neimpozabili (impresionant de-a dreptul!!!…)
Pentru bieții oameni care trăiesc din salariul minim e bine. Așa cred ei… că e bine. Știți că oamenii amărâți se bucură la orice leu în plus, la un litru de ulei, un kg de făină. Sărăcia e grea și nu întotdeauna oamenii sunt de vină. Îi excludem de aici pe bețivi și puturoși și ne raportăm doar la cei care nu au prea multe opțiuni în viață, chit că se străduiesc.
Cum e pentru angajatori? Venim după doi ani de restricții, de măsuri aberante în multe situații, care au generat inutil sacrificii financiare, chiar și acolo unde nu era cazul. Unii au dat faliment, alții abia au supraviețuit, continuându-și activitatea cu mari sacrificii, cu restanțe/datorii pe care nu prea mai au cum să le achite în condițiile actuale. Nu este cazul corporațiilor, ci cazul ariei IMM, unde criza economică s-a simțit din plin.
Există și angajatori care nu vor, dar și angajatori care ar vrea să aibă oameni mai bine plătiți, asta reflectându-se în productivitatea lor. Ar vrea, dar de unde?… În acest caz, formularea corectă era ”dacă pot” să mărească salariul minim, nu ”dacă vor”.
Peste asta vine și creșterea valorii tichetelor de masă, care nu mai este voluntară și care presupune alt efort din partea angajatorului, Ok, unii o vor face, cu mai multă sau mai puțină plăcere, dar o vor face. Le cresc cheltuielile, care vin la pachet cu plusurile de achitat la utilități, la carburanți, la cosumabilele necesare businessului fiecăruia.
Ce vor face cei care nu rezistă? În primă fază, ca în orice criză, încearcă să eficientizeze cheltuielile, atât cât se poate și dacă se mai poate. Urmează concedierile, apoi falimentul, pentru că puțini mai rezistă în condițiile actuale, cu previziuni sumbre. Se mai pune problema ”dacă vor”? Sau se pune cum trebuia pusă de la început… ”dacă pot”? Și nu uitați că inflația a sărit deja de 10%.
Articolul Domnilor din Guvern, angajatorii majorează veniturile ”dacă vor”? Nu cumva le majorează ”dacă pot”? apare prima dată în Observatorul Prahovean.
Citeste mai mult
