Dobrogea Imersivă, trei luni în care meșteșugurile au redevenit limbajul comunității
Între 1 septembrie și 30 noiembrie 2025, în satele Cotu Văii și Albești din județul Constanța, ADEMED a desfășurat o suită de ateliere de inițiere în meșteșugurile vii ale locului: tapițerie, împletit de rogojini, lumânărit tradițional, brutărie, tâmplărie tradițională, pielărie, construcția sobei, construcția cuptorului și lucrul cu piatra. Trei luni de întâlniri între generații, în care mâinile au învățat din nou să spună povești simple și adevărate, iar curțile au mirosit pe rând a ceară caldă, lemn proaspăt, lut, pâine coaptă și pământ umezit.
Am început cu obiecte aparent banale – scaune obosite, cu stofe tocite – și le-am redat viața, pas cu pas: desfacerea vechii tapițerii, curățarea și repararea lemnului, reașezarea arcurilor și legarea lor în rețea, pânză groasă peste blocul elastic, umplutură de la paie sau vată până la zegras, iarba de mare uscată și stofa finală fixată cu șir de pioneze drepte, cu rost. Când copiii au dat la final cu mâna peste lemn stratul de lac a zâmbit. E un meșteșug migălos, cu scule simple – clești, ciocane, foarfeci, cuțite, rigle – dar cere răbdare, măsură și ochi format.
Atelierul de lumanarit a fost atelierul cu cea mai mare liniște: se auzea doar clipocitul cerii topite și șoptitul apei reci din vasul alăturat. Am lucrat clasic: fitile din bumbac răsucit întinse pe un cadru de lemn, apoi scufundări repetate în ceară topită și imediat în apă rece, până ce pe fiecare fitil s-a strâns o haină de ceară suficient de groasă. Mulți au ales ceara de albine, pentru ardere curată și aromă discretă. La final, când au tăiat lumânările de pe cadru, copiii au zis: „par că au crescut singure”.
Din papura culeasă la marginea apei, am învățat ritmul torsadării și al țeserii la mână: fâșii egale, nerv pe direcția firului, margini întărite.
Ne-am oprit la gesturile esențiale: maia, frământat, dospit, semne pe coajă și lopata băgată hotărât în cuptor. Copiii au notat că „pâinea se aude” când e gata – sunet sec, rotund.
Din scânduri bine uscate am făcut îmbinări simple în scobitură, iar la piele am trecut prin tăiere, umezire, perforare, coasere – brățări și curelușe.
Din cărămidă, lut cu paie și piatră locală, am ridicat corpul unei sobe și am „legat” gura unui cuptor. S-au discutat proporții, tiraj, rosturi umplute, uscare lentă. La piatră am exersat cioplirea de muchii. A fost zona cu cele mai multe exclamații de încântare când focul a tras aerul cu un sunet armonios și s-a făcut cerc în jurul lui.
Am redescoperit împreuna că materialele tradiționale cer răbdare și spun adevărul: lemnul îți arată nodul, lutul îți arată căldura pîmântului, ceara îți oferă temperatura corectă. Tehnicile vechi sunt actuale dacă redevin utile în casă și în comunitate. Emoția meșteșugului e, de fapt, bucuria creației: mâinile tale confecționează un scaun sau o lumânare care arde curat sau o rogojină, o pâine, o sobă.
Acest demers face parte din proiectul cultural „Dobrogea Imersivă”, derulat de ADEMED și cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN), proiect care își propune revitalizarea sustenabilă a meșteșugurilor prin inițiere, documentare digitală și dialog între generații, în intervalul 1 august – 30 decembrie 2025. Atelierele din toamnă au fost gândite ca etapă practică a acestei mize – așezarea meșteșugurilor la locul lor: în viața satului.
Proiect cultural cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN).
Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite; acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
Gabriela Staicu, ADEMED ong
Articolul Dobrogea Imersivă, trei luni în care meșteșugurile au redevenit limbajul comunității apare prima dată în Tulcea noastra.
Citeste mai mult
