A trecut și Crăciunul ăsta. Cu bucurii, cu tristeți, cu sarmale, caltaboși, cârnați și jumeri, cu țuică și vin, cu beții și bătăi cu topoare și lopeți, cu amăgiri și speranțe, piftii, cozonaci și cadouri. Fiecare cu ce a avut, cu cât l-a dus mintea și l-a ținut ținut punga.
E drept, nu a mai fost Crăciunul de altădată, mai ales aici la oraș. Nu petarde, pocnitori, artificii. Nici măcar colindători. În alți ani străzile erau pline de cete de prunci care îți băteau la ușă din cinci în cinci minute. Copiii s-au emancipat și, în plus, asociațiile de locatari și-au instalat interfoane la intrarea în bloc. Noroc cu cete(rașii) din Moldova. Moldova noastră care, nu știu de unde au aflat bieții de ei, că în Banatul de Munte se trăiește bine, oamenii sunt bogați și au lăsat casă, tată, mamă, nevastă, iubită, socrii și megieși și au venit să ne colinde. Și au luat țeapă că n-au întâlnit nici câini cu covrigi în coadă și nici orășeni care să se îndure să bage mâna în buzunar pentru un leuț. Și pe bună dreptate. Cum vii, bă, la colindat cu magnetofonul după tine, așezat în căruciorul cu care cărai butelii de aragaz pe vremuri? Că măcar să fi dat și ei din buze să nu se fi prins oamenii de playback-ul lor.
Una peste alta, un Crăciun cum ne-am obișnuit în ultimii ani, cu prognoze meteo care mai de care mai încurajatoare, dar fără zăpadă. Pe Semenic și Muntele Mic, da, la Reșița, ba. La ce ne e bună zăpada? Să alunecăm, să cădem și să ne fracturăm o mână, un picior? Chiar și fără excese de caltaboși, leber, răchie, bere și vin. După trei zile de petreceri, cu asta de astăzi patru, urmează o pauză de refacere, apoi o luăm de la început, cu același meniu, plus ciorba de potroace, după cum cere tradiția. Apoi, Boboteaza și Sf. Ioan, dacă ne mai ține punga.
Distrați-vă, fraților, cât mai puteți, că de la anu’ Elie Beu Le Jean și ai lui vor lua pielea de pe noi. Ne vor jupui de vii. Nu mai înșirui măsurile pe care Sprâncenatul le va lua pentru ca nouă să ne fie bine, că ar fi de prisos. La anul, ne vor colinda ei pe noi și nu viceversa, ca până acum. Și ăia de la ANAF, și cei de la taxe și impozite locale, iar la întrebarea „ne dați ori nu ne dați”, vă asigur că nu o s-o facem ca și cu colindătorii din Moldova care au plimbat cu căruciorul magnetofonul pe străzile Reșiței anunțând Nașterea Domnului Iisus.
Citeste mai mult
