Vorbeam, de la o vreme, ca la rebus: tu dădeai, cu voce tare, definiţia; eu umpleam spaţiile albe cu litere majuscule, mental.
Tu ziceai: persoană cu handicap auditiv. „Din câte litere?” te întrebam. „Din patru.” Iar eu găseam sau nu găseam soluţia.
Tu continuai: persoană cu incapacitate vizuală accentuată. „Din câte litere?”. „Din trei.” Iar eu găseam sau nu găseam soluţia.
Când o găseam, îţi arătam, de bucurie, într-un album de Bruegel cel Bătrân (căruia tu-i ziceai the Senior), Parabola persoanelor cu handicap vizual.
„Cu incapacitate vizuală”, ziceai tu, corectându-mă fără să-mi dai impresia.
Eu îţi depănam atunci povestea persoanei biblice cu incapacitate… „Cu disabilitate”, ziceai tu; iar eu adăugam: „vizuală, – care cerşea…”; şi tu ziceai „cerea”; „cerea zicea şi Caragiale, ziceam eu (în gând, căci n-aveam vreme să-ţi explic), – cerea pe marginea…”
Dar n-apucam să termin, pentru că marginea nu-ţi suna bine… „Pe bordura, ziceam eu atunci, a drumului de către Ierihon, cerea…” „Ce, ziceai tu, cerea?” „Asistenţă, ziceam eu, socială.”
Tu ziceai „O. K.!”; eu eram mândru şi-ţi ceream o altă definiţie.
Șerban FOARȚĂ este un mare poet, critic literar, scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România, unul dintre cei mai importanți cunoscători ai misterelor limbii române…
Post-ul DINCOLO DE RIMELĂRI – Șerban FOARȚĂ – SANS RIME NI RAISON apare prima dată în Gazeta Dambovitei.
Citeste mai mult