Motto: „Tristeţea renunţării Dum-/ nezeu o încerca molatic./ Şi lumea toată o făcu,/ sieşi străin, c-un gest tomnatic.// O singură mândrie-avu/ gospodărind cenuşile:/ în ipostază de amurg/ să-nchipuie brânduşile.” (Lucian Blaga, „Brânduşile”)
Ambianţa respira blândeţe. Blând, uşile se deschideau într-o terasă cu şase-şapte trepte albe, la capătul cărora brânduşile de toamnă, evocând „le cerne et le lilas”, cerneluiau pajiştea cu liliachiu. Mănuşile aveau aceeaşi nuanţă ca a brânduşilor din iarbă. Purtai mănuşi căci ţi-era teamă, culegându-le, să nu te otrăveşti, – în caz că ai fi dus, din neatenţie, o mână toxică la gură. Subretele purtau mănuşi, şi ele, pentru scos cenuşile dintâi de prin căminele, până deunăzi, reci.
Mătuşile te iscodeau de după uşile întredeschise sau, cel puţin, aşa părea după necontenitul tremur al faldurilor draperiilor lăsate. Dacă uşile ar fi adus a ochi de-aieve (în locul carourilor de cristal, având hublouri), ele ar fi făcut, pesemne, împrejur, cearcăne palid-liliachii, amintind brânduşile de toamnă. În vreme ce mătuşile curioase, pe după uşile înalte, îşi ţuguiau gurile într-un dispreţ subţire, pe terasă uguiau hulubi, guşile cărora făceau, fireşte, ape. Jucăuşile pisici, acum placide, trăgeau cu coada ochiului la ei, dar foarte rar, căci era ora siestei…
Atunci se petrecu un lucru straniu: un nou-născut trandafiriu, cum sunt păpuşile,-ndeobşte, şi, pare-se, gelatinos la carne, se chinuia să urce scara, – de-a buşile, se înţelege. Ei, bine, ca la o comandă, mătuşile de nevăzut încuiară uşile batante, cu un zgomot fără precedent; jucăuşile pisici de pe terasă, pentru o vreme indolente, redeveniră pândă şi adulmec; guşile hulubilor şanjante emiseră un soi de bolbor, înăbuşit numaidecât.
Mâinilor tale, strânse-n vioriul de una şi aceeaşi nuanţă cu al brânduşilor de toamnă, le scăpară florile pe jos. Vreme în care nou-născutul rozé, cu carnea opalină, ca a fătului de hamster sau de cangur, dar incredibil de tenace, se străduia să urce scara, de-a buşile, treaptă cu treaptă.
Șerban FOARȚĂ este un mare poet, critic literar, scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România, unul dintre cei mai importanți cunoscători ai misterelor limbii române…
Post-ul DINCOLO DE RIMELĂRI – Șerban FOARȚĂ – CERNE ET LILAS apare prima dată în Gazeta Dambovitei.
Citeste mai mult