(Prima parte a fost publicată joi, 19 ianuarie 2023, pe www.monitorulexpres.ro)
Partea a II – a
Patru ani în URSS
În vara anului 1931, Alexandru Iliescu este concediat de direcţia atelierelor C.F.R. Motivul: „Numitul este comunist şi pentru faptul că făcea propagandă comunistă printre muncitori a fost concediat“. Ascunzându-se permanent de agenții Siguranței și Poliției, face legătura între celulele clandestine de partid din diverse fabrici ale capitalei.
Stă în București împreună cu Maria. Au deja un copil, iar al doilea este pe drum. Nu are totuși nicio reținere atunci când își va părăsi soția însărcinată pentru a fugi în URSS. Înainte de a pleca, îl lasă pe Ionel în grija bunicilor. Părinții lui Alexandru Iliescu aveau în Oltenița o casă de 5 camere, cu o prăvălie spre stradă și grădină îngrijită. Vasile Iliescu completa uneori veniturile familiei, vânzând legume. „L-a luat taică-su și l-a dus la Oltenița”, povestea peste ani Maria.
Frații Iliescu, instruiți la Moscova
În decembrie 1931, sub numele conspirativ de Ignat, Alexandru Iliescu ajunge în clandestinitate la la Gorikovo, lângă Moscova, ca delegat la Congresul PCdR. Între 1932 şi 1936 a stat în capitala sovietică, fiind instruit de Comintern. În documentele Siguranței apar informări chiar și despre perioada petrecută în străinătate. Numele lui folosit de agenți în rapoartele de urmărire va rămâne de atunci „Ignat”. Între colegii de activități clandestine va fi cunoscut ca „tovarășul Alecu”. „Ignat”, de profesie mecanic, membru în Comitetul organizației PCdR din Sectorul 3 Albastru București apare în rapoarte ca fiind proprietarul unei băcănii. Probabil este vorba de mica prăvălie din casa părinților. Îl urmează la Moscova, tot clandestin, fratele mai mic, Eftimie. Instruit de NKVD, acesta este și el activ în mișcarea comunistă. După unele surse neconfirmate de documente, după 23 august 1944, a devenit pentru o perioadă ofițer de Securitate. Făcându-și ucenicia în meseria de curelar, a ocupat până la pensionare funcții de conducere în diverse întreprinderi comuniste de prelucrare a pielii și încălțăminte.
Ionel, lăsat în grija bunicilor
La scurt timp după plecarea lui Alexandru în Rusia, Maria naște al doilea copil, Eugen, pe care-l va crește singură. Cere divorțul, care se pronunță rapid. Pe Ionel nu-l va mai vedea decât la înmormântarea lui Eugen, în 1984. A lucrat ca inginer electro în Irak, la Kirkurk, unde a făcut infarct. A fost adus în țară într-un sicriu sigilat. În 1990 a aflat că Ionel a ajuns președintele țării, după ce o vecină i-a adus un afiș electoral. S-a lăsat greu convinsă, dar fața zâmbitoare din fotografie nu putea fi confundată. Maria nu a avut o viață fericită. A trăit simplu, într-o casă modestă din chirpici. A mai avut doi soți, schimbând încă două nume de familie, Ivănuș și Seredniuc.
Singurele imagini apărute în presă cu prima soție a lui Alexandru Iliescu, în 1993
A divorțat și de ultimul soț în 1972. Ion Iliescu nu și-a acuzat niciodată tatăl pentru că a fost lăsat în grija bunicilor, considerând că mama a fost cea care l-a părăsit. „Împrejurările vieții au făcut ca, la vârsta de un an să fiu abandonat de propria-mi mamă, care nu s-a mai interesat niciodată de soarta mea. Nu i-am reproșat niciodată nimic” , scria Ion Iliescu într-un drept la replică publicat de revista „Expres” în 1993.
Recăsătorit cu o tovarășă de idealuri
Reîntoarcerea în țară, îl pune pe Alexandru Iliescu din nou în chingile supravegherii permanente de către Siguranța Regatului Român. Toate adresele şi cunoştinţele, de la casa părintească din Olteniţa până la Braşov şi Bucureşti, unde locuise şi unde lucrase erau puse sub pază. Mai multe luni a fost nevoit să stea la părinţi, în oraşul de pe Dunăre, alături de micul Ionel. Se recăsătorește la scurt timp cu o tovarășă de idealuri. O femeie mult mai instruită decât prima nevastă, pe care o chema tot Maria.
Doi comuniști eleganți: Alexandru Iliescu, împreună cu cea de-a doua soție
Făcuse gimnaziul la Sighet, dar, atrasă de capitală, se stabilește în București. Aici, intră și ea în mișcarea comunistă. Potrivit mai multor surse, participase la Războiul Civil din Spania, în brigăzile comuniste antifranchiste. După război, capătă mai multe funcții în ierarhia comunistă: funcționar la Agenția Economică de la Sofia, lucrător în Comerțul Exterior, ieșind la pensie din Direcția Generală a Vămilor. „O femeie harnicã, muncitoare și demnă, căreia i-am păstrat și-i păstrez toată stima și dragostea filială”, declara Ion Iliescu. Cu cea de-a doua soție, Alexandru Iliescu va mai avea doi fii, Crișan și Mihai.
Frații Iliescu, tovarăși cu Ceaușescu
Prietenia dintre frații Iliescu și Nicolae Ceaușescu, folosită din plin de propaganda comunistă, este menționată și de revista de istorie „oficială”.
Pentru a scăpa de urmărirea agenților, Alexandru Iliescu își schimbă des locul de muncă, la diferite fabrici metalurgice, mai întâi la „Wolf“, iar în 1938 la „Leonida“, „Metalo-Globus“ şi altele. La întâlnirile cu ceilalți ilegaliști cominterniști se împrietenește cu un tânăr slăbuț cu ochi vioi, proaspăt ieșit din închisoare. Nicolae Ceaușescu, căci despre el este vorba, fusese calfă de cismar. Abia ieșit de la Doftana, îi era greu să-și mai găsească ceva de lucru. După o ședință la Cercul Cultural al lucrătorilor textilişti și cismari, la sediul din strada Uranus 138, Alexandru Iliescu îl prezintă fratelui său, Eftimie, pe tânărul Ceaușescu, rugându-l să-l ajute. Eftimie lucra la fabrica Migral ca tăbăcar. Cei doi vor ajunge să locuiască împreună într-o cameră modestă, aflată la mansarda unui bloc. Faptul este confirmat de un repertoar întocmit de Siguranță, cu casele conspirative ale PCdR, ajuns în arhiva Muzeului de Istorie a PCR, document descoperit de jurnalistul Toma Roman jr. De altfel, în 1979, în plin cult al personalității lui Ceaușescu, Eftimie Iliescu povestește, în termeni ditirambici, despre o manifestație a muncitorilor din 1 mai 1939. Interviul întins pe două pagini apare în revista „Contemporanul” din 27 aprilie 1979 și este ulterior prezentat în diverse variante, în mai multe publicații – inclusiv, „Scânteia” – și materiale de propagandă.
Este foarte posibil ca Nicolae Ceaușescu să fi fost întreținut pe perioada în care a fost șomer, 1938-1939, pe spezele fraților Iliescu. Timp în care au încercat să câștige cât mai mulți susținători pentru cauza comunistă. Cine și-ar fi putut imagina că junele bâlbâit, peste ani, ajuns un bătrân dictator paranoic, va fi asasinat la ordinul lui Ionel, copilul prietenului său?
Interviul dat de Eftimie Iliescu în revista „Conremporanul”, în 1979, în care dezvăluie că a împărțit cu Nicolae Ceaușescu, timp de doi ani, aceeași cameră
„Un moment important din viaţa mea avea să urmeze. Într-o zi, în iarna lui 1938, la Casa poporului a coborât de sus din sala de şedinţe fratele meu, Alexandru Iliescu, şi mi-a spus : «Stai aici, Eftimie, aşteaptă-mă o clipă, vreau să-ţi fac cunoştinţă cu un prieten»”. Şi, într-adevăr, peste puţin s-a întors însoţit de un tânăr palid la faţă, cu ochi vii, scăpărători, slăbit la trup. Acel tânăr se numea Nicolae Ceauşescu. Mi-a spus că se eliberase de curând de la Doftana. Apoi a tăcut, gânditor. Fratele meu m-a rugat să caut imediat o gazdă şi să locuim împreună. Şi mi-a mai spus să-i apăr şi să-i dau ascultare pentru că are o mare experienţă de viaţă şi luptă. Imediat am căutat o cameră şi am găsit-o, pe strada Oiţelor colţ cu strada Radu Vodă, în apropiere de podul Şerban Vodă. Dacă încerc să completez portretul acestui tovarăş minunat din acei ani şi din anii care vor urma, voi adăuga faptul ca atunci era îmbrăcat într-un costum gri, umbla îngrijit , era slăbuţ, venise de la puşcărie şi nu de la petrecere, palid, cum am mai spus, cu ochii vii, scapărând de inteligenţă. În camera aceea modestă am locuit un timp împreună şi eu m-am bucurat, vâzându-l destoinic pe acest tovarăş al meu şi al nostru”.
Eftimie Iliescu, interviu dat în revista „Contemporanul” în 1979.
„Iliescule, gata, începem!”
Odată cu instaurarea dictaturii lui Carol al II-lea, sindicatele fuseseră desființate, autoritățile înființând breslele meșteșugărești. Aici, comuniștii își găsiseră locul ideal pentru a-și răspândi ideile. Tot în anturajul fraților Iliescu, Nicolae Ceaușescu o va cunoaște pe Elena Petrescu, lucrătoare de la fabrica Jacquard, cea care îi va devei soție. Fratele ei, Gogu Petrescu, șef de echipă la atelierele CFR, frecventa și el Cercurile Culturale Muncitorești și făcea propaganda comunistă. O serbare câmpenească de 1 Mai 1939, organizată de breslele carliste în Parcul Veseliei din cartierul Ferentari, a fost transformată de Nicolae Ceaușescu și Eftimie Iliescu într-o acțiune de propaganda comunistă.
Raportul poliției despre acțiunea de deturnare a sărbătorii breslelor
Participanții urmau să aleagă „Regina Muncii”, câștigătoarea fiind stabilită după numărul de cărți poștale cumpărate și completate cu numele ei. „Parcă-l văd într-un moment potrivit pe tovarăşul Nicolae Ceauşescu venind spre mine şi zicându-mi : «Iliescule, gata, începem!» Am stabilit împreună căile şi metodele şi am trecut la acţiune imediat. Cum? Alesesem zece perechi, fete şi băieţi, care în mod discret, din mişcare, prindeau fundiţe roşii în pieptul oamenilor care se aflau de faţă. Dar nu numai atât. Băieţii completau şi trimiteau ilustrate fetelor, ilustrate pe care erau scrise lozincile noastre comuniste”, rememora Eftimie Iliescu în interviul publicat în 27 aprilie 1979. Înamorat până peste urechi de tânăra croitoreasă de la Jaquard, Nicolae Ceaușescu a completat toate vederile cu numele Elena Petrescu. Care a câștigat, astfel, concursul de frumusețe. La sfârșitul maialului, după cum nota un raport al Siguranței din 2 mai, s-au agitatorii au strigat slogane comuniste: „Ieri după amiază, la stadionul Ministerului Muncii din Parcul Veseliei a avut loc serbarea câmpeneascâ a muncitorilor din Capitală pentru ziua de 1 Mai. Au luat parte circa 1 500 de persoane (…) ILIESCU EFTIMIE şi NICOLAE CEAUŞESCU, ultimul fost condamnat la 3 ani închisoare pentru activitate comunistă, pedeapsă executată, au strigat la sfîrşitul serbării lozinca comunistă : «Trăiască Frontul Popular!» A se deferi justiţiei comuniştii ce se vor dovedi că au manifestat azi”. Peste trei luni, informarea cu nr. 1670 a Siguranţei consemna : „Cunoscuţii comunişti Ceauşescu Nicolae şi Iliescu Eftimie au fost excluşi din breasla lucrătorilor (…) pentru că au încercat să transforme serbarea (din 13 august 1939 — n.n.) în întrunire comunistă”. Elena Ceauşescu a fost concediată de la fabrica Jaquard.
Elena Petrescu, viitoare Ceaușescu, muncitoare la fabrica Jaquard și „Regina Muncii”
Șase luni de temniță la Jilava
În iunie 1939, Alexandru Iliescu este din nou arestat. Împreună cu Ilie Pintilie şi Ovidiu Şandru va fi judecat de către Consiliul de război. Procesul avea drept cap de acuzaţie un document găsit la percheziție, care se susținea dezmembrarea statului român. Primește o condamnare de 6 luni. Ulterior, colegul său Ilie Pintilie moare sub un zid dărâmat la penitenciarul Doftana, în timpul cutremului din 1940. Zeci de ani, Ilie Pintilie a fost considerat un martir comunist, făcându-i-se statui și botezându-se străzi cu numele lui. Și cu Alexandru Iliescu posteritatea avea să fie generoasă, fiul său cel mare, Ionel, devenind un important demnitar comunist, apoi Președintele României timp de 10 ani.
Alexandru Iliescu, Ilie Pintilie și Ovidiu Șandru
La începutul anului 1940, eliberat, Alexandru Iliescu devine instructor al Comitetului Central pentru a răspândi ideile comuniste în întreprinderile din Valea Prahovei, împreună cu Constantin Pârvulescu şi Constantin David. Va cădea pradă Siguranţei din Ploiești, în iulie 1940. Conform biografiei publicate în 1970, exagerate propagandistic, la interogatoriu a fost „torturat cu o cruzime rar întâlnită”. Odată cu instaurarea dictaturii antonesciene, în toamna anului 1940, s-au creat lagărele de muncă pentru deţinuţii politici. Internat mai întâi la Caracal, apoi la Tg. Jiu, începe să aibă probleme de sănătate din ce în ce mai grave. Dar, în același timp, se află în mijlocul luptelor pentru putere dintre fracțiunile comuniste din lagăr.
Ionel, protejatul Elenei Ceaușescu
Conform declarațiilor date de doi apropiați ai familiei Ceaușescu, Elena îl considera pe Ion Iliescu ca pe propriul ei copil.
Alexandru Iliescu cu cea de-a doua soție și cu micul Ionel
În timpul detenției de la Târgu Jiu, Alexandru Iliescu este vizitat de soție și de micul Ionel. Cei doi veneau împreună cu Elena Petrescu, care aducea pachete de mâncare fratelui ei, Gogu Petrescu și iubitului, Nicolae Ceaușescu. Ștefan Andrei, ministru de externe și vice-prim-ministru în timpul dictaturii comuniste, a declarat într-un interviu dat ziarului „Ziua”, în 2008, că ascensiunea politică a lui Ion Iliescu s-a datorat relațiilor de familie foarte apropiate. „Pe cand era el băiețan, Elena Ceaușescu merge la închisoare la Târgu Jiu de mână cu Iliescu (…) Elena povestea cum mergeu împreună; el cu mama lui adoptivă, că prima l-a părasit. Schimbau trenul la Filiași. Și, spunea, Elena: «Dormeam toți într-o odaie acolo. Nici nu ne jenam de Ionel, era un băiat în pantaloni scurți». Era în ’43, avea vreo 13 ani. Vă dați seama, Ceaușeasca nu spunea multora “Ionele”. Au fost apoi la chefuri cu taică-său, Alexandru Iliescu, și el, și ea, Ceaușeștii. Chiar se spune ca unchiul lui Iliescu, Eftimie, și el ilegalist, a fost amantul Elenei Ceaușescu”, declara Ștefan Andrei. Un an mai târziu, la numai 14 ani, în 1944, Ion Iliescu intra în Uniunea Tineretului Comunist. Declarația lui Ștefan Andrei a fost întărită de un alt demnitar comunist, Silviu Curticeanu, șeful cancelariei lui Nicolae Ceaușescu, în cartea sa de memorii „Mărturia unei istorii trăite“. Conform acestuia, Elena Ceausescu i-a povestit ca „îl consideră pe Nelu propriul ei copil”, adăugând: „Când era încă un copil, eu l-am dus de mâna prin pușcării să ducă pachete lui taică-su…”. Curticeanu își amintea de rugămințile insistente ale lui Iliescu pentru a-i înlesni o audiență la Ceauseșcu, căruia dorea să-i înmâneze personal o scrisoare de la unchiul său, Eftimie Iliescu.
(Partea a III-a va fi publicată joi, 2 februarie 2023, pe www.monitorulexpres.ro)
Sursa: www.casasfatului.ro.
Citeste mai mult