„Meciul pentru carte se câștigă sau se pierde în școală și în familie”, spune scriitorul Tudor Crețu, într-un interviu acordat expressdebanat.ro despre dependența de ecrane și pierderea obiceiului lecturii.
Aproape 70% dintre tinerii între 16 și 21 de ani spun că rețelele sociale le afectează starea de bine, iar aproape jumătate ar prefera să fi crescut într-o lume fără Internet, arată un sondaj recent realizat de British Standards Institution, citat de cursdeguvernare.ro. Tot mai mulți dintre ei susțin ideea unei „stări de asediu digital”, cu acces restricționat la aplicații după ora 22.00, iar retreaturile fără ecrane devin o soluție populară în Europa.
„E o contrareacție care arată hiperprezența elementului digital”, a explicat scriitorul Tudor Crețu, într-un interviu acordat expressdebanat.ro. „De detox ai nevoie când e intoxicare. Și dacă soluția nu mai e decât retreatul, înseamnă că omniprezența digitală este invincibilă: toți avem nevoie de asta.”, a continuat directorul Bibliotecii Județene Timiș.
„Dacă se face un retreat din calea digitalului, asta nu înseamnă că se duc acolo să citească. Eu când merg la pescuit pe Bega, e și acesta un retreat din calea digitalului. Eu țin cel mai adesea telefonul închis. Mai vezi o pasăre, un pește, dacă prinzi, te mai uiți la apă, ești mai atent, ești mai branșat la altceva. Nu mai ești branșat la Internet, ești cumva branșat la alte elemente.”, povestește Tudor Crețu din experiența personală.
Cu ajutorul altei experiențe, descrie dependența aproape inconștientă de telefon: „După sală, primul lucru, te uiți la telefon, tragi aer, ca după ce ieși din apă. (…) Nu e vorba doar că pierzi accesul la o informație, care de obicei e și inutilă, ci și că nu mai are acces la tine cineva important, care te-ar putea suna. Adică ești în afară. Ca și când, dacă n-ai fi branșat, ai fi în afara societății, ai fi într-un spațiu așa suspendat, incert, ambiguu, ultimul din sat, cel mai dinspre pădure.”
Cititul, activitate de lux în lumea reel-urilor
În opinia scriitorului, adevărata pierdere nu e timpul petrecut pe telefon, ci capacitatea de a citi, efortul intelectual pe care îl presupune parcurgerea unui text. „Cititul e poate cea mai formatoare activitate intelectuală, literatura, implicat, cea mai formatoare dintre arte. Presupune un anumit tip de efort, o anumită ruptură de cotidianul celălalt, profan, în sensul în care cititul ar trebui să devină o activitate la rândul său cotidiană.”, a explicat scriitorul.
El atrage atenția asupra unui alt fenomen grav, dar subtil: eliminarea cărții printr-un atac indirect – promovarea altor valori. „Dacă la modă e să fii gherțoi, agramat, să faci din asta un titlu de valoare, să te descurci ba cu banul, ba cu pumnul, aici nu mai e loc pentru lectură. E ca și cum ai promova apa sfințită la birt.”
Iar școala, spune el, e câmpul de bătălie esențial: „Meciul pentru carte se câștigă sau se pierde în școli și în familie.”
Telefonul în școală: interdicția nu elimină dependența
Întrebat dacă ar susține interzicerea telefoanelor în școli, Tudor Crețu nu dă un răspuns radical.
„Nu sunt adeptul ideii de a interzice, interdicția poate instiga mai tare. Dar uneori poate fi o soluție, în sensul unei minime discipline, deși nu sunt convins că e bine. Nu sunt convins că schimbă ceva. Dacă nu ești branșat la informație, e ca și când n-ai mai avea oxigen. (…) Problema ar fi dependența, în mod clar, măsura în care devine o dependență, în raport cu cititul, scroll-uitul, privitul încontinuu de reel-uri, de filmulețe scurte – toate cumva sunt opusul statorniciei de atenție și intelectuale pe care le presupune cititul. Te trezești că telefonul este obiectul central al existenței tale. Este o fetişizare a ecranului de laptop, de ceas, de telefon, o utilizare a lor dincolo de necesitate. Înseamnă, de fapt, cumva să te lași tu folosit de obiectele acestea.”, a conchis Tudor Crețu.
Citeste mai mult
