Ieri a fost sărbătoarea religioasă a Înălțării Domnului, celebrată în popor ca Ispasul dar și zi declarată a eroilor neamului. Fiecare comunitate a celebrat cum a știut dar, mai ales cum a putut.
Venind vorba despre eroii neamului, nu pot să nu comentez despre reticența oarecum justificată a tinerilor români de a se înrola la un eventual conflict armat dus de România. Lait motivul neparticipării ar fi clasa politică de rahat ce ar sta la butoane și ar trimite carne de tun pe câmpurile de bătălie. Dacă stau să mă gândesc și făcând recurs la istorie, cloaca politică nu este poporul român. Adăugând un pic de cinism, totuși, noi poporul am proiectat acești avortoni la butoanele țării. Dacă îi citim pe Eminescu, Caragiale și alte spirite ascuțite ale vremurilor lor, politicienii au fost mereu în țara asta niște moftangii, profitori de pe urma sacrificiilor poporului.
Țara nu este un Ciucă, Ciolacu, Băsescu etc. Țara este pământul din care izvorăște apa ce-ți potolește setea și-ți dăruiește roadele necesare hranei tale zilnice. Este acel loc în care mama ta ți-a dat naștere și-ți spunea vorbe dulci pentru a te potoli sau pentru a te adormi. Este pământul în care moșii și strămoșii tăi dorm somnul cel de veci. Și ei având la cârmă, la vremea lor tot felul de hoți și de vânzători de țară. Da, țara asta mult hulită. Mai mult de fiii ei decât de străini. Pentru petecul ăsta de pământ ne-au murit bunici și străbunici în războaie cu tot felul de cotropitori. Ei sunt eroii noștri, amintiți de mult prea puține dăți și nicidecum dați exemplu copiilor țării. În fine, e greu, chiar degradant să vorbești de eroi într-o țară în care demnitarii se vând de la câteva mii de euro în sus.
Mare deranj legat de un concert prestat de o trupă cu pretenții pe un stadion din România. Am înțeles că prețul unui bilet se învârtea în jurul a două sute de euro. Și trupa respectivă găsește nimerit să aducă pe scenă un manelist. Un boboașă sau ceva de acest gen. Publicul a fluierat copios hartistul. Firește, nu? Adică, plătesc Pink Floyd și mi se bagă pe gât o vijelie, o minune, un salam, bursuc etc. Culmea, hartistul se plânge de discriminare rasială. Că de aia l-au fluierat spectatorii.
Nu că tânguielile lui ar fi fost de căcat și că nu ar fi avut ce căuta pe scena unui asemenea concert. Șeful trupei s-a nervozat și el și am înțeles că nu a mai comunicat cu publicul. Păi fă-ți praleo trupă de haoleo și fă concerte câte vrei. Dar scrie pe afiș că trupa ta prestează manele. Și fă prețul biletului fără număr, fără număr. A dracului corectitudine politică!
P.S. Despre alegeri, la anunțarea rezultatelor oficiale. Doar citez din clasici: ,,trădare să fie, dar să știm și noi”.
Citeste mai mult
