Recunosc că de multă vreme nu am mai scris un text cu așa o patimă. Am onorat marți seară invitația lui Sabin Dorohoi și am participat la premiera filmului său Clara, la cinema Dacia din Reșița. Ce am văzut, ce am simțit? Un cuțit înfipt în toată adolescentina mea credință că țara asta se află pe un drum bun. Și o spun statisticile, o spun peisajele din jurul nostru, o spune nivelul de trai mult mai bun decât cel din urmă cu ceva ani.
Ce a făcut Sabin? Ne-a trântit în față prețul. Da, România trăiește mai bine, cu un mare aport al cetățenilor săi ce muncesc în Occident. Și a reușit să ne bage într-o dilemă din care nu poți ieși decât cu nervii varză. O întrebare veche de când Lumea. Banii sau fericirea? Pentru filozofi este ceva de gândit și de discutat cu discipolii. Pentru noi, amărăștenii, este mult mai crunt. Îmi las copilul cu bunicul și plec în lumea largă să fac bani pe care îi trimit pentru a trăi bine copilul și tatăl meu.
Trec peste ,,perversitatea” lui Sabin care pune în spatele mamei un băiat adolescentin. De ce n-o fi pus o fetiță? Pentru că, de când e lumea asta, fetele sunt cu tații dar, legătură ca între mama și băiețelul ei nu există. Ciudat, ea era bonă a unei fetițe, acolo unde plecase să câștige banii necesari creșterii băiatului. De ce a plecat Clara din țară? Pentru că s-au redus catedrele la școala din sat. De ce a fost Clara dată afară din corpul profesoral? Aici vine o secvență de film ce dă de pereți cu tot sistemul ăsta de mizerabili ce hotărăsc soarta oamenilor. Culmea, unii dintre ei profesioniști, oameni ce pot da ceva societății. Suta aia de euro ce îi este pusă în plic șefei de care depinde rămânerea în țară și soarta legăturii Clarei cu băiețelul său. Rămân aici să-mi cresc copilul sau mă duc, după cum îi și recunoaște tatălui său, slugă la o familie din Occident?
Un film greu dar nu urât. Da, Sabin ne dă palme din prima secundă până la final. După vizionare au început discuțiile. Vine un domn și spune că neapărat trebuie să identificăm cauzele unor asemenea drame. Soția simte că mă ia cu ,,nervii” și mă temperează în pornirea de a merge la microfon. Păi cum, măi ….. ce să identificăm? Faptul dat că administrația numită politic a făcut praf nivelul de trai al românilor? Câte mame și-ar părăsi copiii dacă aici, în țară, le-ar putea oferi ce le oferă prin munca de afară? Nu este evident că gunoaiele ce ne cerșesc voturile și se ajung apoi în funcții ale aparatului de stat se… pe popor și nu fac altceva decât a se îmbogăți pe ei și pe neamurile lor? De ce ar fi nevoie oare? De o cruciadă a copiilor în care să fiți blestemați pe veci pentru distrugerea celei mai nobile și umane relații, mamă-copil?
O doamnă acuza lipsa de empatie a angajatorilor din Occident față de angajatele sau angajații români aflați în situația Clarei. Doamnă, occidentalilor care angajează oameni pentru întreținerea copiilor și părinților lor, le pasă la fel de mult de familiile angajaților, cât ne pasă nouă de familiile muncitorilor nepalezi de pe șantierele patriei sau de familiile bonelor filipineze.
Sabin, sincere felicitări. În peisajul ,,cinematografic” românesc contemporan, în care se trag cadre cu fete sexi, țigarete ierbivore, piscine și coctailuri care mai de care colorate, pline de vulg, ai reușit să tragi o palmă jigodiilor ce se simt bine în aceste ipostaze și le și promovează obsesiv.
Citeste mai mult
