Românii au votat în turul al doilea al alegerilor prezidențiale nu cu speranță și entuziasm, ci cu frică.
Afirmația îi aparține președintelui PNL Olt, deputatul Gigel Știrbu, care, într-o postare pe pagina sa de socializare, face un lung comentariu pe tema celui de-al doilea tur al alegerilor prezidențiale, spunând că votul de duminică a fost similar cu cel de la alegerile prezidențiale din 1996, 2000, 2004 și 2014, când românii au votat nu pentru că au avut la îndemână cea mai bună variantă de președinte, ci cu teamă ca la conducerea țării să nu ajungă personaje de rău augur. În același text, Știrbu critică actuala clasă politică, pe care o acuză de corupție și aroganță.
Redăm, integral, comentariul parlamentarului liberal:
„Ce și de ce s-a întâmplat pe 18 mai în România?
Românii au votat din nou. Dar nu cu speranță, nu cu entuziasm. Au votat din frică.
Este un tipar vechi:
• În 1996, de frică să nu rămână Iliescu.
• În 2000, de frică să nu iasă Vadim Tudor.
• În 2004, de frică de Năstase, a fost ales Băsescu.
• În 2014, de frică de Ponta, l-au ales pe Iohannis.
• Iar acum, în 2025, l-au votat pe Nicușor Dan de frică să nu iasă George Simion, care ar fi dus România pe un drum periculos, departe de valorile democratice și de parcursul euro-atlantic.
Jurnalistul Florin Negruțiu, spunea recent: „Avem scut antirachetă la Deveselu, dar el nu ne apară de prostie!”
Din păcate, cele peste 5 milioane de voturi pentru Simion trebuie să ne dea de gândit. Nu toți cei care l-au votat sunt lipsiți de educație. Unii sunt pur și simplu frustrați, marginalizați, dezamăgiți, iar la capătul acestor frustrări au găsit un limbaj comun. Problema este că acest limbaj comun a fost confiscat de un individ care, din păcate, are mari lacune în comportament și educație.
Consider că provocarea lui Nicușor Dan este următoarea: să nu îi ignore pe acești oameni care, după ce au pierdut, deși și-au tăiat buletinele, pașapoartele au început să plângă, au trăit o deznădejde cum rar mi-a fost dat să văd în politică sau în societate, să îi asculte, să găsească soluția către inimile acestor oameni, să îi aducă înapoi în dialogul democratic. Să-i facă să înțeleagă faptul că România este a tuturor, că România este pentru toată lumea și că cei care conduc această țară au o singură obligație, aceea de a le face viața mai ușoară tuturor cetățenilor.
Conducerea țării nu înseamnă răzbunare, ci responsabilitate. România trebuie să însemne respect, soluții și o viață demnă pentru fiecare cetățean.
Ce ne-a arătat ziua de 18 mai?
Că un popor cu un sistem educațional “pe butuci” nu se poate exprima corect nici politic, nici social. Cred că au existat multe motive pentru comportamentul concetățenilor noștri pe 4 și 18 mai, dar două dintre cele mai importante sunt corupția și aroganța clasei politice actuale, precum și analfabetismul funcțional din societatea românească. Nu știu care dintre ele e pe primul loc.
Nu este în interesul și nici nu este scopul meu să găsesc vinovați acum, dar orice cetățean se simte umilit, se simte călcat în picioare atunci când merge la un ghișeu și este tratat cu lipsă de respect atunci când merge într-o instituție și vede oameni slab pregătiți sau când vede că pentru a te angaja este nevoie să ai umbrelă politică.
Nu este scopul meu să arăt cu degetul, dar nu pot să nu spun clar: unul dintre cei mai vinovați oamenii din ultimii 35 de ani pentru distrugerea învățământului românesc este Ecaterina Andronescu.
A deținut portofoliul Educației în patru mandate. Să nu uităm că învățământul dual a fost sistematic distrus, iar mulți dintre lacheii domniei sale au pus bazele unui sistem educațional paralel cu cel de stat, bazat pe universități private care au apărut și dispărut peste noapte, lăsând în urmă zeci de mii de absolvenți cu diplome fără valoare reală și fără o pregătire profesională solidă. O bună parte dintre aceștia ocupă astăzi funcții în administrația centrală și locală, ceea ce a contribuit semnificativ la deprofesionalizarea și ineficiența aparatului administrativ.
Și dacă vrem să înțelegem de ce votăm așa, trebuie să ne uităm și la modelele promovate de societate, cu ar fi Elena Udrea, Gigi Becali, Dan Diaconescu, Luis Lazarus, Cristi Borcea sau influenceri de tip Dorian Popa și alții din care concetățenii noștri au făcut alte modele, crezând că aceasta este calea de urmat, respectiv cea de agonisire și înavuțire de orice fel fără să se gândească la o acumularea de cunoștințe sau la o pregătire profesională. Aceste repere sociale au demonstrat că notorietatea se poate transforma în capital politic sau social, fără niciun fundament real de competență.
În urmă cu aproape două săptămâni, la o conferință din București, istoricul elvețian Oliver Jens Schmitt, specialist în zona balcanilor și autorul unor lucrări fundamentale despre istoria României, cum ar fi „România în 100 de ani. Bilanțul unui veac de istorie”, „Biserica de stat, sau Biserica în stat? O istorie a Bisericii Ortodoxe Române, 1918–2023” sau „Balcanii în secolul XX: O istorie postimperială”, spunea că actualul climat politic seamănă izbitor cu perioada anilor ’30, când gândirea extremistă, izolaționistă și homofobă a fost integrată în stat, a ajuns să reprezinte cetățenii la vârful statului. În 1940, România s-a predat acestei ideologii.
Acum însă, în 2025, clasa de mijloc, intelectualii, oamenii educați, au făcut diferența. Dar asta nu e o victorie definitivă. Este doar un semnal de alarmă.
Pentru ca România să fie cu adevărat democratică, europeană, liberă, avem nevoie de o reformă profundă a educației, o reprofesionalizare a instituțiilor și o reconectare sinceră cu toți cetățenii, nu doar cu cei care ne plac sau care gândesc ca noi.
România nu trebuie împărțită în „buni” și „răi”. România este a tuturor. Iar responsabilitatea aleșilor este să îi asculte, să îi respecte și să contribuie concret la îmbunătățirea vieții oamenilor.”
Articolul Deputatul de Olt Gigel Știrbu: „Românii au votat nu cu speranță și entuziasm, ci cu frică” apare prima dată în Olt Alert.
Citeste mai mult
