• Rusaliile sunt cea mai veche sărbătoare creștină împreună cu cea a Paștilor, fiind prăznuită încă din vremea Sfinților Apostoli
Duminica Cincizecimii (Dominica Pentecostes, Piatidesiatnita) sau a Pogorârii Sfântului Duh, numită în popor și Duminica mare, este sărbătoarea anuală a Pogorârii Sfântului Duh peste Sfinții Apostoli, eveniment pe care ni-l istorisesc Faptele Apostolilor (2,1-4) și cu care se încheie descoperirea față de lume și de creație a lui Dumnezeu, Cel în treime. Ea cade întotdeauna la 10 zile după înălțare sau la 50 de zile după Paști, când a avut loc evenimentul sărbătorit și când evreii își serbau și ei praznicul Cincizecimii. Este totodată sărbătoarea întemeierii Bisericii creștine, căci în aceeași zi, în urma cuvântării însuflețite a Sfântului Apostol Petru, s-au convertit la creștinism circa 3.000 de suflete care au alcătuit cea dintâi comunitate creștină din Ierusalim (Fapte II, 41), nucleul Bisericii de mai târziu. De sărbătoarea Rusaliilor țin o sumedenie de datini, credințe și rituri religioase populare, legate de pomenirea generală a morților din sâmbăta precedentă, numită în popor Moșii de vară. A doua zi după Rusalii este sărbătoarea Sfintei Treimi (numită și Lunea Sfântului Duh).
Cea mai veche sărbătoare creștină, alături de Paști
Rusaliile sunt cea mai veche sărbătoare creștină împreună cu cea a Paștilor, fiind prăznuită încă din vremea Sfinților Apostoli, ca o încreștinare a sărbătorii iudaice corespunzătoare. Despre ea amintesc și Sf. Apostol Pavel (1 Cor. 16,8) și Sf. Luca (Fapte 20,16). E numărată și în Constituțiile Apostolice printre sărbătorile în care sclavii se cuvine să fie eliberați de muncile obișnuite. Nu numai ca vechime, ci și ca importanță, sărbătoarea Rusaliilor vine îndată după Paști. În timpul privegherii din ajun, se făcea odinioară botezul catehumenilor. Ca și la Paști, erau oprite îngenuncherea și postirea în toate zilele Cincizecimii; erau interzise jocurile din circuri și palestre, spectacolele păgâne de teatru etc. Se împodobeau casele, în semn de bucurie, cu flori și ramuri verzi, îndeosebi de nuc sau de tei, așa cum se face până azi, obicei moștenit de la evrei, la care Cincizecimea era și sărbătoarea premițiilor din flori și fructe. În biserici se aduc și azi frunze verzi de tei sau de nuc, care se binecuvântează și se împart credincioșilor, simbolizând limbile de foc ale puterii Sfântului Duh, Care S-a pogorât peste Sfinții Apostoli.
Tradiții de Rusalii
În mitologia românească, Rusaliile – cuvânt provenit din latinescul „rosalia“ (sărbătoarea trandafirilor) – sunt considerate femei fabuloase din categoria Ielelor, fiicele lui Rusalim Împărat. În „Descriptio Moldaviae“, Dimitrie Cantemir numea Ielele „nimfe ale aerului, îndrăgostite cel mai des de tinerii mai frumoși“. Nu se cunoaște originea acestui mit, „iele“ nefiind un nume, ci pronumele personal feminin „ele“, rostit popular. Acest mit a fost suprapus ulterior peste sărbătoarea creștină postpascală a Cincizecimii și devenită Duminica Rusaliilor. De această sărbătoare se leagă fel de fel de alte tradiții. Una dintre ele ar fi cea legată de Rusalcele slave, un fel de zâne ale apelor, asemănătoare sirenelor. În popor, Rusaliile sunt considerate a fi iele, un fel de zâne rele, care-i pocesc sau le iau mințile oamenilor care îndrăznesc să le privească. Pentru a se feri de ele, oamenii trebuie să poarte asupra lor frunze de pelin, iar dacă le întâlnesc, să nu-și ridice privirea și să nu le vorbească. Fiind zâne ale apelor, în ziua Rusaliilor e bine ca oamenii să nu se scalde, căci îi paște înecul. Legat de Rusalii este și faimosul joc al călușarilor. Este un dans ritual de origine străveche și neclară, cu rol magic, pe de o parte patronat chiar de iele, pe de alta capabil să vindece relele. În popor se crede că jocul călușarilor are puterea de a izgoni bolile cronice. În Șcheii Brașovului, în fiecare an, de Rusalii, Junii Bătrâni organizează pentru Junii Tineri „Jocul strămoșesc din Variște“.
Icoana praznicului
Icoana praznicului este zugrăvită în culori de roșu și aur, care semnifică faptul că este vorba despre un mare eveniment. În partea de sus este prezentat un soare din care ies raze ce se îndreaptă către fiecare apostol. De asemenea, deasupra fiecăruia este reprezentată o limbă de foc care semnifică Pogorârea Duhului Sfânt. Aceste limbi de foc sunt simbolizate și de frunzele de nuc care se sfințesc în această zi în biserici. Clădirea de pe fundalul icoanei reprezintă camera de sus a locului în care ucenicii Domnului erau adunați după Înălțare. Apostolii sunt înfățișați șezând într-un semicerc, care arată unitatea Bisericii. Alături de apostoli este reprezentat și Sfântul Pavel, care, deși nu se afla în acea zi acolo, a devenit Apostolul Bisericii și cel mai mare misionar. Cei patru Evangheliști (Matei, Marcu, Luca și Ioan) sunt redați cu manuscrisele în mână, ceea ce semnifică faptul că ei au autoritatea învățăturii date de Mântuitorul. În centru, sub evangheliști, este redat un rege-figură simbolică a oamenilor care trăiau în întunericul păcatului, idolatriei și a necunoașterii. Regele poartă în mână o haină albă, adică învățăturile apostolilor.
Citeste mai mult
