Ana Fuciu, tânăra profesionistă din România, care activează în industria filmului din Statele Unite, este exemplul demn de urmat pentru orice tânăr ce visează la o carieră e succes, și care prin determinare și muncă a demonstrat că totul poate fi posibil.
Povestea de succes a tinerei Ana Fuciu a fost transpusă într-un interviu realizat de Mihai Șomfelean, ziarist independent, care pune în lumină visul unui licean determinat, ce s-a remarcat, prin muncă, pasiune și contribuția sa, la producții internaționale importante, selecționate și premiate la festivaluri de renume din industria mondială a filmului.
De la visul unui licean din București, la marile producții din Statele Unite
Absolventă a Drexel University din Philadelphia, Ana s-a remarcat prin contribuția sa la producții internaționale importante precum show-ul lui Bad Bunny, prezentarea Celine at The Wiltern și prestigioasa gală Billboard Women in Music Awards. În paralel cu activitatea ei din zona corporate și de televiziune, Ana a produs mai multe scurtmetraje selecționate și premiate la festivaluri internaționale. În prezent, lucrează la proiecte video de impact și la un documentar despre schimbările climatice.
Cum a început pasiunea ta pentru film și care a fost parcursul până în Statele Unite?
Parcursul meu în industria filmului a început dintr-un vis în școala generală, devenit realitate în perioada liceului pe care l-am urmat la Colegiul Național Gheorghe Lazăr din București. Deschiderea colegilor și profesorilor, activitățile extracurriculare din cadrul liceului (am făcut parte din echipa de organizare a Departamentului Artistic) și accesul la o multitudine de informații m-au făcut să realizez că acest domeniu nu este fictiv, ci 100% real și palpabil – dacă alții au putut să facă din asta o carieră, eu de ce nu aș putea?
În clasa a XI-a, am început pregătirea pentru a aplica la facultate în SUA și 2 ani mai târziu, în 2020, mi-am început studiile universitare la Drexel University în Philadelphia.
Ce experiențe importante te-au format în industria producției video și cinematografice?
Aș vrea să vorbesc și despre proiecte nepostate încă, la care am avut poziții mai importante. 2022 a fost anul care m-a învățat foarte multe; am făcut parte din producția cinematografică a show-ului din Los Angeles al lui Bad Bunny, parte din turul Un Verano Sin Ti, proiect care mi-a deschis orizonturile în legătură cu amalgamul de roluri din industria video, TV, a filmului și cum toate acestea se intersectează în diverse moduri.
Apoi a urmat Celine at The Wiltern – un fashion show al renumitei companii franceze de modă și concert hybrid distribuit și difuzat pe mai multe platforme live, la care s-au utilizat același tip de tehnologie video. Billboard Women in Music Awards a fost producția care mi-a arătat ce înseamnă munca sub presiune, cum se manageriază o echipă de freelanceri și cum te adaptezi la nenumărate situații neprevăzute când deja te afli în timpul filmării.
Acesta a fost și primul show de renume unde am fost Producător Delegat să-mi reprezint compania în toate zilele de filmare și pregătire, să coordonez echipa on-site și să comunic cu restul echipei off-site prin toate provocările pe care le-am avut. Cea mai mare satisfacție a venit din mândria supervizorilor mei, care au fost foarte mulțumiți de cum am gestionat problemele organizatorice pe care le-am întâmpinat. (Eram, de altfel, și printre puținele femei și cea mai tânără persoană din jur.)
Ai și proiecte de suflet – ne poți vorbi despre ele?
Pe lângă toate acestea, mândria mea creativă sunt scurtmetrajele la care am lucrat în calitate de Producător. Unul dintre cele mai dragi proiecte, Angel (2024), tocmai a fost nominalizat la mai multe festivaluri internaționale de film și chiar a câștigat diverse premii (Massachusetts International Film Festival, London Lift-Off Film Festival, Paris Play Film Festival etc).
Ana Fuciu
Alte două proiecte dragi mie sunt:
HeartBroken Fixed (2024) – scurtmetraj selectat în premieră la The Great Film Club LA
Frozen Bodies (2024) – un alt proiect emoțional și intens
Ambele sunt regizate de oameni foarte dragi mie, care mi-au adus aminte de ce am ales o carieră în această industrie. Lista nu se oprește aici – un alt scurtmetraj produs anul acesta și regizat de un alt om drag mie, One Must Imagine Sisyphus Happy, urmează să fie montat și trimis la festivaluri în curând.
Cum ai fost percepută ca româncă în industria americană?
Oamenii m-au întâmpinat cu mult entuziasm. Chiar dacă mulți nu erau familiarizați cu România, erau mereu curioși să afle cum este diferită viața în România de cea din SUA, ce similarități există, cum m-am adaptat departe de casă etc.
M-am simțit întotdeauna bine-primită și apreciată pentru diferențele culturale și am învățat că nu suntem atât de diferiți, din punct de vedere cultural, precum s-ar crede.
Care a fost cel mai dificil moment profesional până acum?
Cel mai mare obstacol pe care toți încercăm să-l depășim a fost și este criza declanșată în 2023, odată cu grevele din industrie. Ușor-ușor, lucrurile au început să se miște și să își reia cursul de dinainte de acest eveniment, dar efectele încă se resimt.
Ce calități consideri esențiale pentru a reuși în această industrie?
Cred că unele dintre competențele și calitățile esențiale pe care cineva trebuie să le aibă în acest domeniu sunt adaptabilitatea la nou, la schimbări bruște și neprevăzute și deschiderea sufletească către ele.
Pot să mă mândresc că America mi-a dezvoltat și mai mult aceste calități odată cu activitatea mea profesională; nu ai cum să evoluezi dacă nu ești dispus să te adaptezi, să te schimbi și să înțelegi că așa cum orice individ trece printr-un proces de maturizare, același lucru se întâmplă și cu industria filmului în sine. Temele abordate evoluează, cele tabu se normalizează, și lumea e într-o continuă mișcare.
Ana Fuciu
Ce le-ai spune tinerilor care visează la o carieră în domeniul filmului?
Un sfat pe care l-aș da altor tineri la început de drum în această industrie este să nu renunțe. Competiția este acerbă, într-adevăr, dar eu am convingerea proprie că există loc la masă pentru toți cei care au în suflet o pasiune reală pentru acest domeniu.
Uneori drumul nu e drept, ci anevoios, cu multe provocări, refuzuri și proiecte care nu ajung nicăieri, dar printre toate acestea se ivesc și acei “ghiocei” care îți aduc o satisfacție extraordinară odată ce îi vezi cum se ivesc.
Ce proiecte urmează în agenda ta?
În următoarea perioadă, voi termina o campanie video pe care am produs-o pentru o firmă de avocatură Top 100 Global; suntem chiar la ultimele retușuri și sperăm să fie gata curând.
Pe de altă parte, voi începe să fiu parte din producția unui documentar despre schimbările climatice și efectul lor asupra arhitecturii locurilor afectate – stați pe-aproape!
Ce te motivează să continui, în ciuda provocărilor?
Motivația îmi vine din faptul că nu regret în niciun moment alegerea de a urma o carieră în acest domeniu; știu, sună clișeic, dar chiar cred în expresia:
„Fă ceea ce-ţi place cu adevărat și nu vei munci nici o zi din viața ta!” – Confucius
Cine este sursa ta de inspirație profesională?
David Fincher este idolul meu în materie creativă și profesională. Gone Girl, Seven, Mindhunter sunt doar câteva dintre producțiile mele preferate, din toate punctele de vedere – cinematografic, stilistic, al scriptului, al actorilor și al direcției.
Îl consider un regizor geniu al generației noastre și am un deosebit respect pentru faptul că înțelege și știe ce face fiecare membru al echipei sale de producție, lucru destul de rar din experiența mea de până acum.
Foto credit: Ana Fuciu
Citeste mai mult