Creștinii din întreaga lume prăznuiesc pe 25 decembrie Nașterea lui Iisus Hristos, una dintre cele mai importante sărbători ale creștinătății. Crăciunul îmbină semnificația religioasă profundă cu tradiții populare, obiceiuri transmise din generație în generație și credințe vechi de secole.
Nașterea Domnului este primul praznic împărătesc cu dată fixă din calendarul creștin și marchează începutul vieții pământești a Mântuitorului. Deși nu este la fel de veche precum Paștile sau Rusaliile, sărbătoarea Crăciunului s-a impus treptat în viața religioasă a creștinilor, fiind consacrată oficial din secolul al IV-lea.
Evenimentul este relatat în Evangheliile după Matei și Luca, care confirmă că Iisus s-a născut în Betleem și a crescut în Nazaret. Potrivit Scripturii, Fecioara Maria L-a născut pe Prunc într-o iesle, semn al smereniei și al apropierii lui Dumnezeu de oameni.
Legende populare despre Nașterea Domnului
Tradiția populară românească păstrează numeroase legende legate de Nașterea lui Iisus. Una dintre acestea spune că Maria și Iosif au cerut adăpost în Betleem, fiind refuzați până au ajuns la casa bătrânilor Crăciun și Crăciunoaia. Deși inițial respinsă, Maria este ajutată de Crăciunoaia, care primește drept răsplată vindecarea miraculoasă a mâinilor tăiate de Crăciun.
Aceste povești populare completează relatarea biblică și evidențiază valorile milei, credinței și ajutorului față de cel aflat în nevoie.
Betleem – loc sfânt al creștinătății
Biserica Nașterii Domnului din Betleem este unul dintre cele mai vechi și importante lăcașuri de cult creștine din lume. Construită în secolul al IV-lea de împărăteasa Elena și refăcută ulterior de împăratul Iustinian, biserica se află pe locul tradițional al nașterii lui Iisus.
Complexul religios include lăcașuri ortodoxe, catolice și armene, iar de-a lungul istoriei a beneficiat și de sprijinul domnitorilor români, care au sprijinit Locurile Sfinte.
Crăciunul în tradiția românească
În România, Crăciunul este una dintre cele mai mari sărbători, alături de Paști și Rusalii. Ajunul este marcat de colindele copiilor, care vestesc Nașterea Mântuitorului, iar din prima zi de Crăciun începe umblatul cu Steaua.
Colindele precum „Steaua sus răsare” sau „Bună dimineața la Moș Ajun” sunt răsplătite cu daruri simbolice, iar colindătorii sunt considerați purtători de noroc și belșug.
Datini și obiceiuri populare
Printre cele mai cunoscute obiceiuri se numără:
Vicleimul sau Irozii, teatru popular despre Nașterea lui Iisus și prigoana lui Irod;
Capra, Turca sau Brezaia, jocuri cu măști practicate între Ignat și Anul Nou;
Bradul de Crăciun, simbol adoptat relativ recent, cu rădăcini mai vechi în ritualurile funerare.
În unele regiuni, copiii colindători sunt numiți pițerei, iar în Transilvania colindele sunt cântate la revărsatul zorilor.
Credințe și superstiții de Crăciun
Tradiția populară este bogată în credințe:
În Bucovina, se pun pe masă colac și apă pentru sufletele morților;
În Maramureș, vitele și gospodăria sunt unse cu usturoi pentru alungarea spiritelor rele;
În ziua de Crăciun nu se mătură, iar gunoiul se duce la pomi pentru rod bogat;
Se spune că vremea dintre 24 și 27 decembrie prevestește anotimpurile anului următor.
Masa de Crăciun și postul
Crăciunul este precedat de un post de 40 de zile, care se încheie după Sfânta Liturghie din 25 decembrie. Masa tradițională include preparate din porcul tăiat la Ignat: sarmale, cârnați, caltaboș, tobă, piftie și cozonac.