Jocul politic pentru anul electoral 2024 a început de mult. Dar, cu câteva luni înainte de alegeri era normal ca poziționările pe „front” să devină din ce în ce mai clare. Comasarea alegerilor și alianța PSD-PNL nu sunt o surpriză, dar modul în care s-au făcut, pe ultima sută de metri și cu discursuri despre nevoia de „stabilitate” și „lupta împotriva extremismului” ar trebui să atragă atenția.
Toate cărțile sunt la actuala alianța de guvernare, care nu numai că se află la butoane, dar reprezintă cele mai mari partide din România. Conform tuturor sondajelor disponibile la ora actuală, PSD și PNL împreună fac procente suficiente pentru o majoritate care să mai guverneze România pentru încă patru ani.
Cu toate că posibilitatea unei continuări a alianței actuale a fost discutată în trecut, într-o formă sau alta, în ultimele săptămâni am asistat la un scenariu demn de o comedie romantică. Cei doi se cunosc, sunt câteva conflicte, un punct culminant în care pare că totul se va rupe, dar apoi, happy-end-ul în care își dau seama că vor fi mai fericiți împreună. Și trăiesc fericiți până la… următoarele alegeri probabil. Sau până la prima ceartă, că s-a mai văzut în politica românească
Preambulul
A fost nevoie de mai bine de două săptămâni de negocieri, amenințări voalate de ieșire de la guvernare și depunere de demisii pentru ca un acord între PSD și PNL să se întâmple.
Punctul culminant al „conflictului” a fost atins la mijlocul lunii februarie. Președintele PSD Marcel Ciolacu, în contextul în care au apărut voci din PNL care cereau ieșirea de la guvernare, amenința în acel scenariu că își va depune mandatul. „Cel mai bine pentru mine și colegii mei ar fi fost să nu intrăm la guvernare și să nu facem această coaliție. (…) Dacă ne supărăm că nu mai avem prim-ministru, cu toate că am avut prim-ministru timp de trei ani și jumătate, având un scor electoral de 20%, și ni se pare normal să avem în continuare prim-ministru sau anumite decizii, cred că este o abordare greșită”.
Doar o zi mai târziu, în 15 februarie, liderul PNL ieșea cu un mesaj în spațiul public. „Am intrat la guvernare pentru a aduce stabilitate. (…) Să nu uităm că suntem aici pentru oameni, nu pentru noi și nu pentru funcții. Să ne amintim ce le-am promis românilor. (…) Îndemn guvernanții care au uitat această motivație în ultimii ani să își reamintească de angajamentul lor”.
Deși tonul nu era unul foarte dur, ieșirea în public a ambilor lideri arăta că existau fricțiuni în alianță. Au existat diverse speculații: că PSD ar fi vrut liste comune dar fără comasarea alegerilor, că PNL dorea liste separate dar alegeri comasate, că nu s-a ajuns la o concluzie privind un candidat comun la președinție. Speculații, pe surse, dar neconfirmate.
Dar, totul e bine când se termină cu bine!
Anunțul fericitei „uniuni”
A fost nevoie de încă aproape o săptămână după aceste declarații pentru a se ajunge la „finalul fericit”. Negocieri întrerupte, alte informații pe surse, ieșiri în public a unor lideri de eșalon secund, dar până la urmă, ceea ce părea inevitabil încă de anul trecut s-a întâmplat.
Înainte de apariția actorilor principali, doi europarlamentari cunoscuți, câte unul din partea fiecărui partid, Mihai Tudose de la PSD și Rareș Bogdan de la PNL, anunțau că sceneta va avea un final fericit, datorită, bineînțeles, dorinței românilor.
„Noi așteptam o cercetare sociologică despre ce își doresc românii și să acționăm în acest sens. Acea cercetare sociologică ne-a sosit azi-noapte, la 12 noaptea. Vă dăm în premieră faptul că mai mult de 60% dintre români doresc comasarea și o majoritate chiar mai mare dorește o continuitate a guvernării, o stabilitate și o coerență în guvernare”. Cei doi au continuat și cu un mesaj care va fi apoi repetat, cu alte cuvinte și de liderii de partid: „După ce s-a întâmplat în ultimii ani în România e clar că lumea s-a săturat de schimbări bruște pe picior, de schimbări de Guvern, de schimbări de politică internă și externă”. Să spunem că celebra cercetare sociologică a folosit un eșantion de 900 de persoane, abordate telefonic!
Într-o conferință de presă, în 21 februarie, susținută de Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă, liderii celor două partide, erau anunțate oficial deciziile mult așteptate: alegerile europarlamentare vor fi comasate cu cele locale, liste comune pentru europarlamentare, dar separate pentru locale. Și negocieri în continuare pentru ce mai rămâne.
Discursurile celor doi au fost asemănătoare, ca într-un scenariu atent pregătit. Nicolae Ciucă a vorbit despre realizările guvernării PSD-PNL, mai ales pe partea economică. Pe final a dat mesajul nevoii de stabilitate politică: „Nu ne putem permite să fragilizăm stabilitatea țării pentru micile orgolii politice”. Marcel Ciolacu a continuat în același ritm, lăudând guvernarea: „Și noi de la PSD și cei de la PNL am dovedit că putem lua decizii în momente dificile (…) ale României în primul rând: criză economică, criză socială, război la graniță”. Rivali aduși împreună pentru binele comun, frumoasă poveste.
Dar pentru a se ajunge la această fericită uniune dintre cei doi a fost cale lungă. Nu trebuie să uităm că lucrurile nu au fost întotdeauna la fel de roz. În 2021, acum nici trei ani, Marcel Ciolacu avea un complet alt discurs în momentul în care era întrebat dacă ar merge la guvernare cu PNL: „Exclus. Cu cine, cu Turcan la guvernare? Cu Orban, cu Câțu? Cum se poate construi cu ei? Eu vă răspund că, din punctul nostru de vedere, e exclusă o alianță cu PNL”. Mesaje războinice a venit și din partea PNL. Rareș Bogdan: „PSD nu s-a schimbat și nu se va schimba, are în ADN ura față de societatea civilă (…) În anii ‘90, Iliescu, Bârlădeanu și Marțian ne făceau Golani și tratau presa liberă cu «Mă, animalule» iar după 33 de ani, PSD-ul lui Ciolacu, Tudose și Stănescu, vopsit în culorile curcubeului familiei S&D, a trecut la «Mitocanule». Unele lucruri nu se schimbă niciodată, din păcate”. Dar, din fericire, nu numai pentru Rareș Bogdan dar și pentru PNL, se pare că unele chiar se schimbă, în mai puțin de jumătate de an. Nu trebuie uitat nici cel care a binecuvântat fericita uniune, președintele Klaus Iohannis. „Luptătorul împotriva PSD-ului” care spunea că cea mai mare realizare a primul său mandat a fost „înlocuirea puterii PSD-iste cu una pentru români” și că nu va mai pune un premier PSD… a parcurs un drum lung. Cuvinte dure, dar probabil coabitarea i-a făcut pe toți să se cunoască mai bine și să se concentreze pe calități și mai puțin pe defecte. O lecție importantă de învățat.
Viziunea cinică asupra situației
Unii oameni, cinici este adevărat, ar putea pune o întrebare simplă: dacă alianța aceasta s-a făcut numai pentru beneficiul românilor și cu sacrificii din partea guvernanților, atunci de ce a fost nevoie de săptămâni întregi de negocieri? De lungi întâlniri, de amenințările voalate din spațiul public? Un răspuns, la fel de cinic, ar putea fi că a fost o luptă pentru funcții, cine prinde listele pentru europarlamentare, cine va fi susținut la locale, cine va ieși președinte. Mize mari, electorale în care cele două partide, prin mărimea și forța lor, pot scoate chiar electoratul aproape din schemă. Un candidat susținut de PSD și PNL ar câștiga aproape oriunde, mai ales în contextul actual, votul deja ar fi doar o simplă formalitate. Dar avem și varianta răspunsului oficial, unul mult mai în spirit cu sărbătoarea de Dragobete: au așteptat voința românilor, exprimată prin sondajul de opinie, care a ajuns în timpul nopții anterioare!
Apropo de sondaje, unul un pic mai vechi, dar nu foarte tare, din ianuarie 2024, făcut de INSCOP, arăta că „mai mult de două treimi dintre români consideră că în România lucrurile se îndreaptă într-o direcție greșită”.
Un motiv pentru continuarea coaliției PSD-PNL, punctat de ambii lideri ai formațiunilor a fost performanța realizată în ultimii ani. Au fost aduse și argumente: atragerea de fonduri europene record (mai ales în contextul în care s-au acordat și fonduri PNRR), creșterea economică a României, scăderea inflației din ultimele luni. Că vorbitorii au și omis unele lucruri nu a mirat pe nimeni. Acest Guvern s-a confruntat cu un număr foarte mare de proteste în ultimul an. Primul exemplu ar fi greva profesorilor, cea mai mare din ultimul deceniu care s-a încheiat după câteva săptămâni și numai după multe promisiuni, unele dintre ele încă neîndeplinite complet. Proteste au fost și la transportatori, să nu uităm cozile de camioane care doreau să intre în București. Sindicaliștii din Sănătate încă amenință cu greva generală. Sindicatul Funcționarilor Publici a renunțat la grevă în ultimul moment. DSP, Case de Pensii, toate au protestat și în Neamț și în țară. S-au mărit salariile, s-au făcut alte promisiuni. Mediul de afaceri suferă și firmele mici și mijlocii simt o povară fiscală din ce în ce mai mare. La capitolul sprijin pentru ei nu se aud multe, dar despre E-factura se știe.
O altă justificare, de data aceasta aparținându-i lui Marcel Ciolacu spunea că „Măsura (n.n. comasării alegerilor) nu este împotriva democrației, este chiar un vot în plus pentru democrație, pentru a avea reprezentare corectă în fața românilor. (…) Știm cu toții că prezența cea mai mare este la locale”. Un argument pe care tot cinic l-am putea interpreta așa: mai multă democrație cu mai puține alegeri. Mai puține alegeri la propriu, prin comasare și mai puține alegeri pe liste pentru că pe listele comune vor fi mai puține nume. Tot Ciolacu ne spune ceva ce ar trebui să îngrijoreze, dacă ne speriem de ceea ce unii numesc extremism: „Este evident că doar aceste două partide se pot uni în fața valului extremist. Niciun partid singur nu se poate angaja în această luptă”. Deci o potențială explicație alternativă pentru listele comune: la nivel european, va fi luptă la aceste alegeri între euro-sceptici și cei care promovează o ipotetic mai puternică uniune. Iar lupta pare că va fi mai strânsă decât se credea. Deci, ar fi posibil ca familiile europene diferite din care fac parte PSD și PNL să fi ajuns totuși la un consens și să fi transmis că mai bine să ia locuri multe împreună decât mai puține separat. Diferența între cine va face politica la nivelul central al Uniunii Europene s-ar putea face la o diferență de numai câteva mandate… Bineînțeles, doar o speculație – fără nicio dovadă.
Doar în loc de concluzii
Cât de mult interesează pe omul de rând alegerile comasate este discutabil. Cât de mult interesează schimbările de poziție în funcție de interese făcute când de PSD când de PNL se va vedea la urne. Dar câteva concluzii putem trage. Partidele din coaliția joacă pentru a câștiga și, dincolo de micile neînțelegeri și declarații belicoase, au ajuns la concluzia că tot mai bine e împreună, la butoane.
În mod normal, după un asemenea anunț am vedea mișcări în rândul opoziției. Dar AUR și USR (Alianța Dreapta Unită ) nu pot lucra împreună, fiecare dintre ele fiind la polul opus ca doctrine politice, atâta cât mai putem vorbi despre doctrine în România… Apropo de extremism, ni se spune/sugerează că acesta nu ar putea fi combătut decât prin alianța PSD-PNL. Ceea ce sugerează că votul care se îndreaptă către această zonă politică este mai mare decât se așteptau diriguitorii tării, altfel „pericolul” prezentat nu ar fi atât de mare. Faptul că „niciun partid singur nu poate lupta”, zicere de la Ciolacu, cu extremiștii ori este adevărat și atunci partidele de la guvernare chiar au o problemă, ori totul este o făcătură și atunci votanții au o problemă.
Vlad BĂLĂNESCU
The post Comedie romantică în anul electoral 2024 appeared first on Stiri Neamt.
Citeste mai mult
